„Inca suntem destul de departe de a modela corect toate aspectele creierului unui copil, dar algoritmii care manevreaza sunetul si procesarea imaginii sunt inspirati de biologie” spune Řyvind Brandtsegg, profesor de muzica la universitatea norvegiana, unul dintre inventatorii robotului.
Masina se numeste [self.]. Analizeaza sunetul printr-un sistem bazat pe urechea umana si invata sa recunoasca imagini, folosind un model digital al felului in care celulele nervoase din creier manevreaza impresiile senzoriale.
Potrivit Science Daily, robotul este conceput sa invete exclusiv din inputul senzorial, fara o baza de date de cunoastere predefinita, asa ca procesul sau de invatare va semana cu al unui copil in primii ani de viata.
„Intentionat nu i-am dat niciun fel de cunoastere predefinita.” spune Brandtsegg. Acest „noi” la care face referire Brandtsegg este format din el si Axel Tidemann, cercetator in departamentul de informatica al universitatii. La inceput, robotul lor nu stia nimic. Poate auzi insa sunetele aparute in conversatiile persoanelor si le poate conecta simultan cu imagini video cu vorbitorii. De asemenea, robotul intelege cand un sunet este accentuat si poate raspunde formand la randul lui sunete asociate cu el, in timp ce proiecteaza o reprezentare neuronala a asocierii dintre sunete si imagini.
[self] a fost deja scos in lume. Cercetatorii au participat cu el la doua expozitii, iar vizitatorii au avut astfel ocazia sa faca parte din procesul lui de invatare. Au fost multe interactiuni de tipul „Ma numesc…” si „Cum te cheama?”, dar unii oameni au cantat, iar altii au citit poezii. Pentru o scurta perioada, rezultatul a fost haotic in perceptia robotului, care a facut conexiuni ciudate, in vreme ce sunetele multimii se confundau si suprapuneau.
Dar lucrurile s-au schimbat pe masura ce acesta a invatat sa faca fata volumului mare de senzatii si informatii. A inceput sa absoarba treptat din ce in ce mai multe impresii de la diferiti oameni. Unii, printre care ghizii din muzee, l-au influentat mai mult, pentru ca ii „vedea” mai des. Robotul a invatat, de asemenea, sa filtreze informatiile care veneau spre el.
De exemplu, cand un cuvant era spus de cinci ori intr-un anumit fel, iar apoi o singura data altfel, invata sa filtreze forma auzita o singura data si sa se concentreze pe forma cea mai comuna, cel mai probabil si cea corecta. Aceasta procesare se petrecere in perioada de „relaxare” a robotului (echivalenta somnului uman).
„Noi spunem ca masina viseaza noaptea” explica Brandtsegg.
Dupa o vreme, robotul a putut conecta cuvinte si imagini intr-o maniera si mai complexa si de unul singur. Prototipul este in continua dezvoltare, cei doi inventatori adaptandu-se din mers felului in care invata robotul. „Fiecare schimbare pe care o facem ia insa mult timp, pentru ca trebuie sa ne asiguram ca nu distrugem lucrurile pe care deja le-a asimilat.” spune Brandtsegg.
Este si un proiect artistic, care pune intrebari ce pot fi relevante in anii urmatori: cand incepe un robot sa gandeasca pe cont propriu? Cand este potrivit sa spui despre o masina ca este „in viata”?
Sursa: Science Daily