Altfel, CUIUL românesc se regăseşte în numeroase expresii, zicale CUI pe CUI se scoate, cu adevărul din ele, din CUI.
Câte unul are un CUI împotriva cuiva (CUIva), tot atât de bine mergând a spune un dinte împotriva cuiva, în ambele expresii făcându-se trimitere la un corp ascuţit, degrabă penetrant. În plan mai mic, nesemnificativ, ades, CUIUL din pantof te poate uşor pune în situaţii jenante pe stradă, la vreaun bal sau discotecă sau chiar te poate scoate din uz. Pentru o vreme. Atunci, nici nu poţi apela la serviciile vreunui cizmar, neştiind unde să dai de el, unde să-l găseşti. Suporţi chinul şi asta-i!
În timpul serviciului militar, un CUI în bocancii cazoni te face să te saturi de armată şi de instrucţie, oricum te face, poate, să-ţi aminteşti toată viaţa de el. Te face să-ţi piară tot cheful.
Indispensabil vieţii românului este şi CUIerul, dotat cu numeroase cuie, bune la agăţat haine, cum presupune eticheta, uneori chiar împovărat de ele până la refuz. Oricum, prezenţa sa este de semnalată în mai fiecare casă de român, avându-şi locul său binedefinit şi funcţional între piesele care compun mobilierul.
Mic, aparent puţin semnificativ, CUIUL permite drumul către lucruri mari construcţii, şantiere, utilaje, garduri, porţi, expunere de opere de artă, postere. Păi, răposatul secretar general al PCR nu era, atâta timp, bătut în CUIE. Şi era bătut bine, cu greu putând a fi dat jos. Trebuia scos sau rupt CUIUL. Era o încercare temerară, periculoasă, pentru mulţime şi nici că avea de gând să o încerce. Se putea lăsa cu pedepse grele, nebănuite.
Ei, mult plăcute şi aromate sunt CUIŞOARELE, cele cu rang de ingrediente, în măsură să facă din vinul şi ţuica fierte adevărate delicii, râvnite la vreme de iarnă, cu osebire, punând în mişcare până şi simţurile olfactive ale trecătorilor prin faţa unei unităţi care desface atari produse îmbătătoare.
Un CUI de mărime mare, un CHIRON are, la rându-i, utilizarea sa zeflemistică. De regulă, este utilizat de marii mincinoşi, căpătând utilizarea pe scară largă în campaniile noastre electorale, CHIROANELE fiind trase dezinvolt de către politicieni, candidaţi dornici, care mai de care, prin promisiuni deşarte să-şi apropie mult dorita izbândă. Vedeţi, toate acestea pot constitui povestea CUIULUI buclucaş. (Ionel Bejenaru)