Odată cu vederea LUMINIŢEI europene, românul va fi mai luminat ca până acum, este clar, încercând a-şi revizui speranţele şi modul de viaţă, pe culoarele largi ale drumurilor europene. Îl vor atrage şi noua piaţă a muncii şi călătoriile de agrement deopotrivă, insistând să nu rămână în urma altor neamuri, intrate deja, aderate mai devreme. Ambiţiile sale se justifică, după cum şi zicala românii orişiunde cresc! Şi, totodată, în consecinţă, muncesc. Mai sunt ceva neîncrederi şi obstrucţii din partea unor viitoare partenere continentale, ale căror forţe de muncă proprii par a fi puse în pericol de cea românească, viguroasă, numeroasă, stăpână bine pe ciocan şi nicovală. Mai puţin pe soartă, aici, în ţara de obârşie. Este o neîncredere dată şi de tradiţionalele coţcării româneşti, îmbunătăţite cu jafuri, violuri, tâlhării, crime, poate aparţinătoare de un Dracula al vremurilor noastre, atât de mediatizat în afară, fie şi în scop turistic.
Românul, cel optimist din fire, aşteaptă să-i intre LUMINIŢA pe fereastră şi pe sub uşă, vestindu-i şi aducându-i belşugul, spre a-l primi cu vreun colind sau pluguşor. Este nerăbdător să vadă cum Apusul bate la Porţile Orientului cu sacul plin de daruri. Tocmai de aceea, el este ceva mai cuminte, precum copiii care se cuminţesc înaintea venirii Moşului Crăciun, pregătindu-se să-i spună chiar poezii, spre a se bucura de bomboanele şi alte daruri râvnite de-ale acestuia. Sunt aşteptări frumoase, sunt vise de român, o LUMINIŢĂ ca aceasta putându-se defini ca şi VISUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ. Căci vine odată cu noaptea de Revelion.
Românul, cel guvernant, bătându-i şi lui inima legat de pogorârea LUMINIŢEI, îşi face alte planuri, îşi pune alte speranţe în domeniu. Ştie el de ce. LUMINIŢA aduce cu sine mari fonduri europene. Aici, lucrurile se cer a decurge ierarhic. Buzunarele sale sunt mai mari, pe măsura rangului, ale mujicului sunt mult dimensionate sau nu sunt deloc. Să fie clar! Altfel, pentru cel tare şi puternic, ce rost ar mai avea LUMINIŢA? Cum toate le vom trăi şi le vom vedea, să ne fie de bine! (Ionel Bejenaru)