Crimele actuale au cauzalitatea lor posesia pământului, cearta, fi4e şi banală, capra vecinului, concubinajul, flirtul, răzbunarea, cu toate în măsură să formele în român UCIGAŞUL. Este epoca sa, ştirile mass media abundând în cazuri de gen. Gelozia se înşiruie şi ea, cuminte, intrând decisiv în componenţa cauzalităţii, UCIGAŞUL român gelos ţinând să-i probeze efectul şi în sensul unei corecţii, ştiută de mai toţi, publice.
UCIGAŞUL român, cum suntem informaţi, acţionează în spaţii tot mai largi, peste hotare, punând la grele încercări vigilenţa ţărilor gazdă, ceva mai uşoară şi nemizând pe comiterea unor fapte antisociale atât de grave. Tocmai de aceea, fenomenul urmăriţilor general este unul în creştere îngrijorătoare. Tulburări psihice grave conduc, de asemenea, la accentuarea nedoritului fenomen, UCIGAŞUL simţindu-se acoperit, chiar dacă mai are un licăr de luciditate. El îşi face, pur şi simplu meseria de UCIGAŞ. Sunt lucruri care se petrec real, pe viu, dincolo de litera cărţilor de factură poliţistă. Cu8lmea, deseori, vina este a victimei, căci vinovat este mortul, cum s-a obişnuit a se exprima poporul. Nostru, cel român, firesc. Curge destul sânge vinovat în această ţară şi, cine ştir, dacă se va opri. Blândeţea legislaţiei mai iese o dată în evidenţă, contribuind la continuitatea fenomenului. Nu este greu de constatat, UCIGAŞII printre noi nu este deloc o sintagmă banală, ci una reală şi dureroasă. Drept pentru carte, românul ia ştirea nu doar din ziare şi de la televizor, ci de la faţa locului, din realitatea văzută şi trăită. Trist, dar adevărat. (Ionel Bejenaru)