Cum la noi se mai întâmplă întâlneşti şi turişti mai zvăpăiaţi, îşi fac loc şi unele conflicte, generatoare de vreun accident neprevăzut şi nedorit, atrăgând intervenţia SMURD. Este rezultatul provocării animalului de către om, cel mai puţin conştient. Este clar, o arate relaţie are şi riscurile ei. De ambele părţi. Păstrând proporţiile, URSUL GUNOIER carpatin echivalează, cu ursuleţul Panda din alte teritorii, ursuleţ protejat, evident.
Elementele bipede certate cu mediul l-ar dori, cu hotărâre, internat în vreo grădină zoologică sau încadrat la vreun circ, întru a deveni frumoasă dresură. Sunt ipostaze pe care, cu siguranţă, omul le-ar refuza, dacă ar fi vorba de persoana sa, acceptând un eventual dresaj şi joc de urs, doar cu prilejul sărbătorilor de iarnă, atunci când adoptă masca acestuia. Este o aspiraţie rezonabilă, că tot nu mai este mult până la venirea lor.
Devenit fiinţă sociabilă, URSUL GUNOIER îşi face simţită prezenţa în staţiunile turistice ale ţării, ridicându-le cota de interes şi, am putea spune, scoţându-le pe multe din anonimat. Până şi micuţilor le merge la inimă, preferându-l ursuleţului de pluş din zestrea de jucării de acasă. Vremurile sunt în schimbare şi românul îşi reorientează plăcerile. Din mers.
Parafrazând un film mai vechi, de ce n-am spune AM ÎNTÂLNIT URŞI GUNOIERI FERICIŢI, şi pentru ei dreptul la viaţă şi fericire fiind adânc necesar. Să le asigurăm aceasta! (Ionel Bejenaru)