Românul şi banii săi

Una din întrebările diurne şi nocturne ale românului este legată de destinaţia banilor săi. Mulţi, puţini, cum sunt. Fireşte, românul ia în calcul circulaţia lor, principiu de bază şi călăuzitor, totodată. Judecând adânc, luând în calcul numeroase variante, are, adesea, neplăcerea să constate că se duc pe ce nu trebuie, chiar pe apa Sâmbetei.
Asigurările de sănătate ale poporului iau destinaţii necunoscute, aici neputând fi vorba de vreo oarece transparenţă şi partea celor care se înfruptă din ele, oricum nu armata bolnavă şi debilă a ţării, turma numeroasă de pacienţi, bolnavi autentici sau închipuiţi, dar bolnavi. Căci, cu ce este vinovat românul să plătească din banii săi rezultatele încăierărilor generale, de grup sau individuale, ale violurilor, acţiuni la care nu contribuie, în nici un caz, întreg poporul român contribuabil, ale accidentelor de circulaţie, ale sinuciderilor şi tentativelor de suicid, ale automutilaţilor din puşcăriile patriei capitaliste, ale muşcaţilor de câini, şerpi, vulpi, urşi, ş.a.? Şi, cu toate acestea…
Apoi, cu ce este vinovat poporul să-şi verse banii săi întru chiulul şi somnul parlamentarilor preafericiţi cu duhul, întru expediţiile lor şi ale familiilor acestora pe meleaguri exotice, chipurile, întru acumularea unor experienţe folositoare, de vis şi de neuitat? Vedeţi, de banii românului nu răspunde nimeni, fiind văzuţi ca un sac fără fund, numai bun de golit şi de stors, spre satisfacţia liotei de aleşi şi demnitari ai tristelor noastre zile. În problemă, nici măcar încercări de îndreptare nu se fac, lucrurile mergând de voie, într-o direcţie greşită, oricum.
Banii românului iau şi destinaţia drumurilor, o găselniţă ca o poveste de sear㠖 pentru cei mici, ţara fiind un vast şantier de drumuri, în proiect sau neterminate, nimeni bătându-şi capul întru remediere, întru a se face ceva. Dacă mai este cazul. De tocat banii românului cu aşa ceva nu poate fi decât vorba. Chit că o parte din banii de tocătură revine băgătorilor de seam㠖 comisari, inspectori, raportori, altfel organe abilitate şi cu drepturi depline.
Banii românului iau şi calea marelui şantier al înălţării de palate, altfel sedii de firme, bănci, cazinouri, toate pentru poporul de astăzi şi de mâine, întru modernizarea capitalistă a societăţii abia ieşite din lumea a treia a socialismului, fost victorios. O rotativă se pune în mişcare şi dă bine la imaginea schimbării. De şi-i pentru ochii lumii. Ce mai vreţi?!
La ceas de bilanţ, căci există şi un atare ceas, trăgând linie, românul constată că şi banul său contează, pentru unii, nemairămânându-i, în cel mai bun caz, decât disperarea. (Ionel Bejenaru)