Apropo de colivă, circulă frumoasa poantă pe seama tinerei românce, dornică să-şi tragă soţ bătrân dintr-o ţară apuseană, dotat cu tot ce trebuie din punct de vedere material, inclusiv casă şi maşină, convinsă că, în scurt timp, va fi stăpână absolută pe situaţie, româncei mergându-i vestea în numeroase cercuri, pline de admiraţie - fac româncele astea o colivă...Ceea ce cadrează perfect cu statutul femeii noastre, nicidecum împovărată de prejudecăţi, cum că bărbatul ales este boşorog, senil, cochetând cu sfârşitul. Vedeţi, de aceasta este bine să nu fii posedat de complexe. Dimpotrivă. Ce frumos dă ca femeia în cauză să-i cânte dulce şi sentimental la urechea alesului - "Moşule, ce tânăr eşti!". În felul acesta, şi el trăieşte liniştit şi satisfăcut ultimele clipe, şi ea se alege cu o frumoasă moştenire, încât merită tot efortul pentru încropirea unei gustoase şi frumos ornamentate colive.
Bomboana de pe colivă poate fi asemuită cu obţinerea unui post de şef, cu o premiere specială, cu favorurile unei secretare, a unei şefe de cabinet şi, de ce nu, a unei patroane-trăsnet, cu accesul la o Divă, la un seif, la un cont, cu toate vizând fericirea relativă sau absolută.
În cazul colivei prevăzută cu bomboană, tot starea materială decide, ea trimiţând la durata şi gradul fericirii familiale, a iubirii faţă de dispărut(ă), a imaginii la care ţii în faţa anturajului, a rudelor şi cunoştinţelor, a gradului de respect faţă de preot şi Sfânta Biserică ş.a. Sigur, vremurile nu sunt deloc uşoare, că doar este criză plină, lumea înţelegând mai bine sacrificiile dar, cu un credit, cu un împrumut, românul face tot ce poate, se dă peste cap, dorind realizarea unei colive cât mai impresionante, de care să se vorbească şi scrie, înmormântarea intrând, ca atâtea altele, în sfera mondenului. Respectând cu sfinţenie cerinţele colivei bine făcute, românul simte un fel de uşurare sufletească, simte că şi-a făcut onorabil datoria, ceea ce şi-ar dori şi în cazul decesului său. Dar, cine-i garantează?
Poate şi în acest caz ar trebui conceput un cod, cu intrare în vigoare imediată şi cât nu este prea târziu. Oricum, nu te poţi juca cu problema, cu coliva şi cu bomboana de pe ea. Orice reuşită, în acest sens, nu poate fi decât salutară şi poate servi ca factor mobilizator în creşterea calităţii înmormântărilor noastre româneşti. Să fie primită bomboana de pe colivă! (Ionel Bejenaru)