În vremurile comunismului, zootehniştii înţelegeau sintagma „partidul comunist – centrul vital” ca provenind de la creşterea vitelor, de care se ocupau cu înaltă responsabilitate. Ce înseamnă ca limba română să aibă atâtea înţelesuri! Pentru mulţi este o adevărată derută.
În plan uman, iarba verde este locul propice pentru încingerea grătarelor în zilele de week-end , nemaipomenit prilej de relaxare şi încărcare a bateriilor, de alimentare a burţilor şi de prindere în greutate, de care, mai târziu şi la sfatul medicului, încearcă să se debaraseze, sub tristul spectru al obezităţii. Mai ales că, firea lucrurilor face, unde s-a mai pomenit fleică sau mici fără bere? Cresc burţile multor români, de multe ori la gândul: dacă tot e criză, măcar… Vremurile sunt tulburi, unii prevăd cutremure iminente, aşa că, prevăzător, românul ţine cont şi acţionează. Dacă o face pentru ultima oară?…
Sexul neîngrădit, dar protejat, se exprimă în largul lui tot la iarbă verde, aici unde energiile se descătuşează plenar şi atât de frumos, lumea fiind încântată de decorul natural, doar hotelierii văzându-şi diminuate oarecum profiturile, atât timp cât sunt nevoiţi să ţină la preţ şi la ciubucuri grase. Este realitatea românească în acţiune, cu tot ce-i al ei, atât de specific. La şi pe iarbă verde, înfocatele iubiri se consumă altfel, trupurile au parte şi de o binecuvântată şi atât de dorită răcoare, aducând a uşurare şi chef de viaţă.
Monotona viaţă la bloc îl scoate repede pe român din casă, iarba verde ajungând să fie visul vieţii sale, idealul ei, o soluţie optimă şi din punct de vedere financiar, cu valorificarea în favoarea sa şi, dacă gândim bine, şi a întregii naţiuni. Cu tristeţe şi durere, observăm că nu întregii Terre îi dat să se bucure de ceea ce noi avem deja, dar la care nu ţinem cât ar trebui. Iarba verde este, fără să greşim, o importantă bogăţie a ţării. Deci, să n-o tăvălim! (Ionel Bejenaru)