Încălzirea bruscă îl readuce la viaţă mai iute pe român, ieşit zgribulit din iarnă, cu toată căldura furnizată de Termica şi caloriferele sale. Firesc aspect, pe cât se încălzea mai tare de la căldura lor, pe atât răcea brusc de la facturile primite. Şi în aceasta poate fi identificat paradoxul! Românul, astfel despovărat, chiar ar putea scanda - Jos paltonul, jos fularul, tot frigul şi tot amarul! Şi, aceasta, fără a avea neapărat de-a face cu - o horă de-a noastră, românească. Fără a aminti şi alte posibilităţi.
Sigur, încălzirea bruscă o poate determina şi o tărie, numai că în regimul actual de creştere a preţurilor, de scumpiri, tăria noastră românească se înmoaie, de parcă guvernanţii noştri ar sfătui pe români să o lase mai moale, în sensul adaptării la noul regim, deloc rezonabil. Încălzirea bruscă îl cuprinde pe român şi din pricina numeroaselor atracţii ale primăverii şi a diversificării lor, colo-n poieniţă, pe deluţ, sub clar de lună, la apus de soare, la mijloc de codru des, cu nesomnoroase păsărele şi de noapte, cu toate determinându-i o imunitate aproape perfectă la criza aceasta blestemată şi care ne înconjoară şi care, tot brusc, ne-a ieşit în cale. Dar, bucuroşi le-om duce toate, cum zice legendarul poet, nu-i aşa? Dea Domnul!
Nu ne îndoim, Floriile, Paştele, Sfântul Gheorghe vor influenţa cu brio fenomenul încălzirii bruşte a românimii, în respect faţă de tradiţii şi firea noastră românească însăşi. Noi, românii, ştim să rezistăm şi chiar să trăim şi mai bine. Spre cinstea noastră, dar şi spre norocul nostru!
Încălzirea bruscă este resimţită puternic şi de celelalte vietăţi adorabile, de altfel, din jurul nostru: căţeii, care se tolănesc la soare, visând ciolane, pisicile jucăuşe, râvnind la gloata de şoricei. Le merge, neoficial, bine şi lor şi armonia om-natură se întrupează din mers şi atât de frumos. Mai mare mândria! (Ionel Bejenaru)