Românul şi legumele

Toamnă fiind, se poartă legumele. Nu doar prietenii ştiu de ce. Cum, conform tradiţiei, este sezon de murături, românul, grijuliu, ca întotdeauna, ţine să şi le pună pe ale lui, cu atât mai mult cu cât au dispărut vechile aprozare, din care, cât de cât uneori, te puteai aproviziona cu varză acră, devenind român fericit, exprimat în gestul unuia dintre ai noştri, care a scris pe fereastra unei atare înjghebări, la aflarea veştii că s-a primit varză acră: „Încă o lovitură dată imperialismului”. Aici, la noi, în nord-estul Moldovei, unde iarna eşti tentat să ieşi cât mai puţin din casă, goana după legume, care să fie transformate în murături şi tot felul de conserve este un fenomen impresionant, în măsură să demonstreze înclinarea moldoveanului către aşa ceva. Negreşit, lucrurile stau altfel pe Dâmboviţa, bucureşteanul fiind predispus în a procura totul de gata şi nu de-a gata , cum îi este dat să se exprime.
Cândva, judeţ eminamente agrar, Botoşanii însemnau un punct de maxim interes pentru locuitorii ţării din sud şi din alte zone, obişnuiţi să-şi facă piaţa aici, întru dotarea cămării, într-o îmbelşugată aprovizionare pentru iarnă. Excelenţi zarzavagii, lipovenii Botoşanilor ţineau tot timpul sus steagul comerţului de piaţă. Cu folos reciproc. Era o soluţie şi pentru botoşăneanul leneş sau comod, căruia îi displăceau confortul dat de pusul murăturilor, optând pentru procurarea lor la grămăjoară sau şa kilogram de pe piaţa Botoşanilor, întru a avea un Crăciun, an Nou şi Paşte cât mai fericite. Conform vorbei – Paşte fericit!
Actuala toamnă (2006) aduce cu ea şi o îmbelşugată piaţă locală, tentantă, fără discuţie, prin puzderia de produse etalate, nu şi prin preţurile exagerat de mari pentru puterea de cumpărare a omului de rând, aspirând la mult doritul trai decent. Sunt preţuri care dau tare în vegetarieni, foarte mulţi mizând pe acest mod de alimentaţie, influenţaţi de marii şi mulţii obezi din jur, nesăţioşi, nepierzând o mâncare copioasă la vreo nuntă sau înmormântare.
În consens cu marile progrese ale medicinii veterinare, românul a luat şi (încă) ia de la boala vacii nebune, pesta porcină, gripa aviară, limba albastră, străduindu-se, prin abstinenţă, să nu se expună riscului la aşa ceva, dând-o, în alimentaţia sa, pe legume, de care prinde tot mai mult gust şi poftă. Funcţie de sezon, din urzici, din hasmaţuchi, din păpădii poţi încropi straşnice mâncăruri. Extrem de sănătoase, cum altfel. Floarea de salcâm, soc, bostan, oferită generos de Mama Natură, satisfac din plin uzanţele sau capriciile gastronomice ale poporului. Flora spontană este darnică pentru român, hotărât să apere nesecatele noastre resurse naturale. Şi, totuşi, întâlneşti, nu o dată, pe câte un semen mare consumator de carne, în tinereţe, ajuns acum o legumă. Roata nesăbuinţei! (Ionel Bejenaru)