Azi, în condiţii noi de trai, şi puţa a evoluat, ca dimensiune, ca profunzime, departe de a mai fi o nevinovată şi feciorelnică puţă, din dotarea vreunei fete de la noi. Cu atât m ai mult, intervine şi o curiozitate mărită a naşului, văzul său delectându-l realmente, aducându-i frumoase satisfacţii, răsplătindu-i calitatea şi prestaţia de naş. Să tot aspiri la ele!
În altă ordine de idei, tot românul zice: orice naş îşi are naşul. În acest caz, lucrurile se aseamănă cu supracontrolul din tren. Aici, în tren, naşul cel mic varsă parte din ciubuc naşului cel mare, revizorul de la regională. Şi, uite aşa, naşii o duc excelent şi ciubucul are viitor, la noi, la români. Ce frumos, Doamne! Mulţi români atribuie fenomenul actului de scumpire a biletelor de călătorie, executat cu rigoare şi ritmicitate, deşi mai marii CFR se tot plâng că instituţia lor lucrează numai în pierdere. Măi, să fie!
La nivel de MAFIA şi COSA NOSTRA, organizaţii celebre, de altfel, naşul este capul reţelei, este autoritar, neiertător cu supuşii, păcătosul care a încălcat regulile plătind cu viaţa, fără nici o îndurare sau clemenţă. Aici nu este loc de duhul blândeţii, naşul neoperând cu sentimentalisme.
La noi, la români, naşului i se dedică cele mai luminate melodii şi manele, i se aduc plocoane scumpe, deţinând rolul de prim, chiar înaintea mirelui şi a miresei, un respect pe care nimeni nu-l contestă sau îl pune la îndoială. Totodată, naşul veghează la fericirea însurăţeilor, fiindu-le mereu aproape, întreţinând o relaţie trainică, până când moartea îi va despărţi. Armonia dintre naşi şi fini este reală şi se sedimentează uluitor de frumos. Este clar, multe popoare ne invidiază şi din acest frumos punct de vedere.
Celebrul cântec Naşule, Măria Ta îţi stăruie în cap toată viaţa, cu greu putând fi identificat altul mai frumos şi vibrant. Este cântecul dedicat naşului drag, în plenitudinea sa, ca recunoaştere a rolului său spiritual şi material, izbăvitor. Orice fină nu poate fi decât în culmea marii fericiri. Este posibil, de-a lungul vieţii, ca fina să se bucure de mai mulţi naşi, faptul fiind salutar pentru ea, oferindu-i şansa să cunoască noi lumi, mereu altele şi mereu mai frumoase. Şi viaţa merge înainte. (Ionel Bejenaru)