Timpul s-a schimbat, modificările sunt evidente şi se văd peste tot, aşa că despre ţinte, tot să vorbim şi să scriem. Pentru studiosul român, ţinta principală a rămas tot aceea numită a golanului, celebra notă de 5, de trecere, pentru care depune orice efort, mediocritatea fiind una cu totul superioară. În condiţiile în care performanţa se vrea, dar se lasă aşteptată (încă) este bine şi aşa. Mersul cu sarsanelele întru atingerea ei este încă practicat pe larg dar, încalte, obiectivul înseamnă o victorie, odată atins.
Pentru românul nevoiaş, ţinta imediată este ziua de mâine, minimul necesar de viaţă de zi cu zi, greu de atins, doar o minune putând să o facă, altcineva fiind deloc interesat. Pentru simplul motiv că visează alte ţinte.
Pentru dornicul de căpătuială, ţinta nr. 1 este ştiuta îmbogăţire ilicită, el găsind cadrul optim în actualul mers al ţării, dominat de voia întâmplării, de ambiguităţi, corupţie, legislaţie nesigură şi greoaie. Ca să ne limităm doar la atât. În atari condiţii, pentru individul cu pricina, ţinta nu este prea dificil de atins. Îi trage cu convingere la ea.
Tânărul român de bani gata ţinteşte în dame faine, fiţoase, în maşini de lux, în averea babacilor, în viaţă de noapte, de cazinou, de huzur, în vestimentaţii de firmă, altceva chiar neinteresându-l, făcând totul pentru a-şi realiza frumoasele vise.
Fiţoasele ţării, la care am făcut trimitere deja mai sus, ţintesc libertinajul, un june sau un babalâc înzestrat cu avere, un sex total şi fără prejudecăţi, un viitor de vedetă de largă circulaţie naţională şi internaţională, oricum ocolind un statut de mămică iubitoare de bărbat şi gospodină, elemente perimate şi ieşite de-a dreptul din uzanţa vieţii acesteia.
Nici românca de la ţară nu este predispusă la o viaţă normal de banală, ţintind, la rându-i, sus, spre largă afirmare şi consacrare, viaţa la ţară, la muncile câmpului, la coada vacii nemaisuruzându-i nicicum. Ei, un mariaj cu un preacucernic părinte poate i-ar surâde! Dar vine el?
Cât despre politicianul român, mai toată lumea ştie că ţinteşte la legendarul ciolan al puterii, ocazie care l-ar pune în fruntea ierarhiei, făcându-l un realizat integral, un virtuos conducător. Deviza sa nu poate fi decât: totul pentru mine (Ionel Bejenaru)