Aşa stau lucrurile, ca exemplu, cu o cunoscută marcă de lamă de bărbierit, cu fabricaţie seculară, răspândită mult pe glob, din vânzarea căreia, ni se spune, o cotă este alocată pentru creşterea viitorilor mari fotbalişti români, lucru garantat prin Hagi, Popescu şi Petrescu. Dar, ce te faci cu unii ca noi care, de ani şi ani, utilizăm o altă marcă, în virtutea tradiţionalismului la care ţinem şi a obişnuinţei pe care ne-am format-o? Oricum, nu ne lăsăm!
Sigur, reclama a evoluat, de la formele empirice,primare la cele moderne, sofisticate. Nu mai strigă acum căruţaşul-negustor, prin satele ţării, sopon, păcur!, făcând reclamă la săpun şi păcură, altădată articole de mare necesitate, acum săpunul DURU bucurându-se de poza unei superbe dame cu o piele atât de albă şi diafană, încât privitorul se convinge iute de efectul beneficiu şi impecabil al utilizării săpunului în cauză, de către femei, dar şi de bărbaţi.
Reclama televizată a câştigat şi câştigă teren, mari artişti, VIP-uri ale ţării îi asigură scontat succes, înlesnesc asimilarea ei în capul românului şi al cumpărătorului virtual, chiar dacă, pentru mulţi, este deranjant de sâcâitoare, repetabilă (povoară), conducând la stres şi, în final, la butonarea televizorului spre un alt post. Ca un remediu.
În marile pieţe, cu precădere agroalimentare, mai funcţionează, cu bune rezultate, reclama orală, de genul: Ia cutare şi cutare, neamule!, ca o adaptare la nou a vechilor reclame din vremea bunicilor. Aici, contează atât glasul, cât şi mimica sau ţinuta. Toate, coroborate, pot înlesni succesul cel mare şi aşteptat. Cale liberă!
Aşteptând cu nerăbdare momentul apariţiei legii bordelurilor, românul optimist se şi vede confruntat cu reclama vie, mişcătoare, din vitrină, ţinută sus de dame faine, cu carte de muncă şi vizită medicală la zi, care-l vor îmbia să treacă pragul acestor instituţii (necesare), cât mai poate, întru înfruptarea din plăceri carnale, prea puţin cunoscute deocamdată şi nelegalizate. Va fi un motiv în plus spre a recunoaşte că, indubitabil, RECLAMA ESTE SUFLETUL COMERŢULUI. Şi, ce comerţ! (Ionel Bejenaru)