În fond, lumea însăşi este cuprinsă de nenumărate paradoxuri, care, într-un fel sau altul, trebuie puse în valoare. Cum, în valoare, ar trebui puse atâtea, cu precădere economia noastră românească, aflată, deocamdată, la pământ şi inertă. Se vede treaba, lumea păsărească este grevată superior. Mergând la oarece asocieri, nu putem omite faptul că mulţi români tânjesc după a-şi lua zborul spre zări mai calde, spre a-şi înjgheba cuiburi mai ferite şi lipsite de griji. Multora şi se realizează visul lor frumos.
Venitul verii, ediţia de faţă, ajută românului la plata căldurii, la practicarea unei alimentaţii vegetariene, atât de recomandată de specialişti, la practicarea mişcării, la diminuarea factorilor de obezitate, ei, nu până la dispariţie - ştiinţa nefăcând asemenea progrese încă -, la dezmorţirea, în genere, după o lungă şi grea iarnă. Cu brava mişcare sindicală în frunte, care-l conduce şi îl educă în spiritul acţiunii protestatare, condiţiile de mediu permit românului o ieşire mai lejeră în stradă, un mai dezinvolt fluturat de pancarde, mai multe giumbuşlucuri. Şi, cam atât. Dar, se poate traduce că s-a mai bifat o acţiune.
Îmbietoarea vară se dovedeşte bine primită din start. Băncile şi aleile parcurilor sunt pline, chiar ochi, de bătrâni şi ţânci, de adolescenţi diurni şi nocturni, de consumatori de "bomboane agricole" şi hot-dog naturale, cum altfel, de fecale de ciori şi alte aripate în tandem cu cele ale maidanezilor şi drăgălaşelor animale de companie, dornice de pupicul în bot al caritabililor lor stăpâni. Un crud adevăr se desprinde - ce ar face românul fără un animal sau mai multe de companie? Viaţa n-ar avea nici un farmec fără prezenţa lor.
Vara apropie gândul şi fapta elevului român de vacanţă, educaţia funcţionând greoi în atari condiţii, soarele, pesemne, lovind-o cu putere în moalele capului, încetinind sau chiar stagnând mersul promiţătoarei reforme, ce se vrea incumbând şi în acest domeniu de vârf al societăţii.
Răbdător, cum este, românului îi este tot dat să aştepte, drept pentru care există şi un sfânt, care îşi are obârşia din aşa ceva. E unul atât de familiar şi pomenit - Sfântul Aşteaptă. Stavă lui?
În final, o vară frumoasă, fraţi români! (Ionel Bejenaru)