Acum, se apropie creştinescul Paşti (fericit), Armindenul, Ziua de 1 mai, Ziua Muncii, compensând, pentru nostalgicii ţării, dispariţia zilei de 8 mai: ziua Partidului Comunist, trecut, cel puţin, în adormire, ocazionând poporului momente de destindere, petrecere, fericire. Creşte, astfel, încrederea naţiunii în capitalism, în binefacerile sale. Este drept, românul bucureştean are o bucurie în plus, prilejuită de recent încheiatul summit, guvernul nostru iubit acordându-i zile libere în plus, cu mari posibilităţi de a părăsi Capitala, spre a lua contact cu provincia, cu frumuseţile de netăgăduit ale patriei capitaliste. Cine ştie, peste timp, un summit, ca acesta, găzduit la Botoşani, câte ar însemna pentru imaginea bătrânului nostru municipiu! Ce imagine şi-ar face în lume! Câte restricţii de circulaţie, lunetişti, steguleţe NATO şi tricolore, reţea hotelieră (de la cinci stele în sus), mâncăruri alese ar da un nou răspuns spaţiului nostru atât de drag (tuturor)! Este posibil.
Proiectele făurite de mai toată lumea (bună) includ creşterea numărului de zile libere, încercând să reducă decalajul care există faţă de bătrânul Occident din acest punct de vedere. Se vede treaba, suntem pe un drum drept şi bun, cu toate că mulţi cârcotaşi ai patriei consideră că ţara ne merge într-o direcţie greşită. Vai de capul şi de mama lor!
Poate cea mai importantă realizare a guvernanţilor postdecembrişti ai ţării rămâne acordarea de zile libere întregului (nostru) popor, lucru care ne face să le evidenţiem roadele şi chiar să-i felicităm cu înflăcărare şi, totodată, să-i susţinem. Merită. Cu atât mai mult, cu cât românul nu uită anii când muncea sâmbăta şi duminica pentru înflorirea României socialiste şi a conducătorilor ei, numiţi de unii burghezia roşie, neavând timp optim nici măcar pentru o bere. Nu uită nici sacrificarea puţinelor zile libere în favoarea muncii voluntar-patriotice, atunci când văruiau bordurile în prag de mari sărbători sau a vizitelor marelui cârmaci al ţării pe coclaurile ţării, când frunzele căzătoare din copaci şi frunzele roditorilor duzi, pentru a se face noi planuri destinate propăşirii poporului muncitor.
În zilele noastre, zilele libere înseamnă prezenţa poporului în staţiunile de schi, la multe serbări ale zăpezii, la festivalurile berii, ale sarmalelor, gulaşului, peştelui, caşului, usturoiului, viei şi vinului, mierii, înseamnă pregătirea complexă a sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun, a Sfinţilor Vasile, Gheorghe, Petru, Mihai, Ioan, Maria ş.a. Proiectele şi visele prind astfel realitate, satisfac poftele milioanelor de români. Înainte! (Ionel Bejenaru)
Ioan Rotundu
