- "Bă Ioane, da eşti chiar aşa..."
Ion se sperie când îl aude şi o ia la fugă, şi fuge, şi fuge, şi câinele după el, şi fuge prin pădure, câinele după el. La un moment dat oboseşte şi se aşează lângă un copac gâfâind, câinele vine şi el tot obosit şi zice:
- "Ba Ioane... ce m-a speriat calul ăla când a început să vorbească"!
(Petrea Prostul)