- Domnilor judecători! Nu se mai poate! Când ne-am luat o făceam o dată seara, o dată dimineaţa.
După un timp a vrut de două ori seara, de două ori dimineaţa. La vreun an de la căsătorie ajunseserăm la de trei ori seara şi de trei ori dimineaţa. Ei! însa în ultimul timp se învoieşte de la serviciu ca s-o facem şi ziua de trei ori! Nu se mai poate aşa!!!
Judecătorii, bărbaţi nu tocmai tineri, au înţeles perfect problema femeii, dar dreptul la apărare al bărbatului fiind garantat chiar de constituţie, i-au dat cuvântul şi lui, soţului.
- Dumneata ce-ai de zis?
Acesta, unul mic, sfrijit, care îşi ştergea de zor fruntea broboade de sudoare zise:
- Păi, domnilor judecători, ce sa zic?! Eu şi acum aş vrea!
(Petrea Prostul)