Decizia Guvernului Tăriceanu de introducere a Registrului fermelor, ca formă de evidenţă agricolă pe baza căreia să se acorde subvenţia, a bulversat întreg sistemul de pregătire a lucrărilor agricole din această primăvară. Deşi luna februarie se apropie cu paşi galopanţi, la ora actuală ţăranii n-au nici cea mai vagă idee dacă se mai acordă subvenţie, în ce valoare şi când anume. Pe la primării nu se prea cunoaşte cum se va completa acest registru al fermelor şi nici ce subvenţii vor fi prevăzute prin el. Nu se ştie de unde se va procura sămânţa agricolă, la ce preţ, de unde se vor cumpăra erbicidele, insecticidele şi îngrăşămintele şi la ce preţ. Specialiştii, atât câţi mai sunt prin judeţ, estimează că lucrările pentru un hectar de grâu, de la însămânţare şi până la recoltare vor costa 16 milioane de lei. La o producţie medie de 2 tone la ha cât se obţine pe la noi, preţul kg de grâu va fi de 8000 lei vechi. Numai aratul şi discuitul unui ha de teren costă 4 milioane lei vechi. Ţăranii n-au bani să înceapă lucrările agricole de primăvară. În ce-l priveşte pe
primul păsărar al ţării cum este supranumit ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, în ultima perioadă nu mai pomeneşte de subvenţiile agricole şi modul de acordare. Nu pomeneşte nici de preţul cu care statul va achiziţiona producţia de la ţărani. Cornel Aroşoaie, preşedintele Comisiei agricole judeţene din cadrul PSD, ne-a declarat că
În momentul de faţă statul nu mai garantează un preţ minim de achiziţie. Ori, se ştie, Comisia Europeană a interzis vânzarea produselor agricole pe piaţa liberă. Practic, ţăranii n-au nici o garanţie de valorificare a producţiei obţinute . Aşa stând lucrurile, nu-i de mirare că prin judeţ ţăranii au început să pună ştiuleţii de porumb pe foc, după moda celor din Arad, cum s-a arătat la televizor. Un kg de lemne costă 4 mii lei iar unul de porumb ştiulete 2,5 mii lei. După cum se poate observa, ştiuleţii de porumb sunt un combustibil ieftin. Dezorientaţi, ţăranii caută să scape de pământ, vânzându-l. Iar pentru că preţul de vânzare la notariat este piperat, cum piperat este şi la intabulare, ţăranii îşi vând pământul pe baza unui act de mână vizat de primarul din localitate, aşa cum se proceda pe timpuri. Cei care nu sunt dispuşi să-şi vândă pământul moştenit din generaţii, murmură a nemulţumire faţă de guvernarea Alianţei DA. Cu feţele crispate de necaz ţăranii ameninţă cu răzmeriţa. Numai că nimeni nu-i bagă în seamă. (Ion Mămir)