Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Anunţuri
Editorial
Învăţământ
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Decese
Reportaje
Comentarii
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
9452
De la 07 Ianuarie 2003
122869519
Tatiana EŢCO:

Ioana, ţăranca independenţei

  • 4 September 2011, 23:00
De un zid să mă lipească şi să taie toţi românofobii câte o fărâmiţă din mine, eu de valorile naţionale nu mă dezic. Niciodată n-am să mă dezic de Grigore Vieru, de Mihai Eminescu, de Leonida Lari, de Octavian Goga şi de toţi cântăreţii români. Nicăieri în Biblie n-am găsit scris că trebuie să-ţi urăşti fratele şi mama. Eram în stradă atunci când s-a votat Independenţa. Strigam, cântam, dansam, plângeam de bucurie. Nu a fost ceea ce visam. Chiar dacă au trecut 20 de ani, mă simt străină la mine în ţară. Nici independentă nu mă simt».
«Ioana de la Costeşti este o ţărancă înţeleaptă», aşa am fost îndemnaţi să o cunoaştem pe cea care este capul, creierul şi sufletul familiei Terente. Am întâlnit-o pe când aştepta sub uşa medicului, să intre la el. De vreo lună vine la spital pentru perfuzii şi fizioproceduri. La prăşit, şi-a traumatizat muşchiul şi o mână, de asta a şi întârziat cu prăşitul din august al viei. Şi inima o cam supără, probabil de la inimoşenia sa, spune zâmbind. E o femeie frumoasă, senină… Chiar şi mersul sprinţar îi trădează demnitatea. Ochelarii mari îi ascund ochii blânzi, care lăcrimează la fiecare a doua frază, atunci când vorbeşte despre independenţă, valori naţionale, pământ românesc.
Tot cu lacrimi a trăit cele mai importante momente din viaţă: în copilărie, când era numită pui de naţionalist; când Moldova a devenit stat independent; când a fost la podul de flori, când a păşit prima dată pe celălalt mal de Prut şi, printre lacrimi, a sărutat pământul; când a ajuns la Putna, la mormântul lui Ştefan cel Mare, nu se putea opri din plâns; în seara din ajunul depunerii jurământului pentru cetăţenia română a plâns mereu, un fel de fericire cu gust amar. Ajunsă bunică, a învăţat să înfrunte decepţiile, dar nu a reuşit încă să-şi stăpânească lacrimile.
Când am ajuns la ea acasă, ne-a rugat să o aşteptăm puţin în curte. În doar câteva minute, ne-a şi invitat în casă. Îşi schimbase hainele. A îmbrăcat o ie, care are brodată pe piept o frunză verde sub care stau mândri trei struguri de vie, de culorile tricolorului. Şi-a brodat singură ia, în perioada renaşterii naţionale. La casetofon se aude toaca, bat clopotele, începe slujba de la Putna. De acolo Ioana a şi cumpărat această casetă. A fost la Putna de 6 ori, iar în toamnă intenţionează să revină acolo. Într-un colţ, peste un raft încărcat de cărţi, stau şase icoane de diferite dimensiuni.
Camera alăturată este nu doar dormitor, dar şi «arhiva» Ioanei şi a Independenţei R.Moldova. Pe perete, de-a lungul patului, este întins un păretar. La marginea dinspre uşă — atârnă un fir de busuioc, un ac şi altă pereche de ochelari. Pe doi pereţi, multe de toate, fiecare cu istoria sa. În mare parte icoane, una de la Putna, alta de la podul de flori, când a călcat pentru prima oară în dreapta Prutului, un portret al lui Eminescu şi un calendar cu Grigore Vieru. Celălalt perete este împodobit de un frumos covor moldovenesc.
Arhiva independenţei în dormitor
«Aici e tot ce am strâns de prin ziare, de când a început mişcarea de eliberare naţională», spune Ioana în timp ce scoate de după pat şi dintr-un dulăpior câteva teancuri de cărţi, ziare, legate cu baticuri de diferite culori. Face o pauză când o întreb pentru ce a adunat aceste file de istorie. Pare că nu găseşte cuvinte potrivite.
«Pentru viitor, pentru nepoţii mei», zice ea în timp ce răsfoieşte printre foile îngălbenite de timp. Recunoaşte că cea mai scumpă îi este Declaraţia de Independenţă, cu toate semnăturile primilor deputaţi, publicată acum 20 de ani în «Sfatul Ţării». La fel de scumpă este şi o carte veche, care nu face parte din categoria «independenţei», dar care reprezintă o fărâmă din istoria neamului său.
E o carte voluminoasă de rugăciuni, în slavonă, umplută pe marginile libere ale foilor cu texte scrise de mână, din diferiţi ani şi de diferiţi autori. Unele sunt despre cine s-a născut şi cine a mai murit în familie, despre cum a fost anul, roada, despre evenimente politice sau sociale… Cea mai veche însemnare datează din 1837.
Ioana nu a lăsat posterităţii niciun mesaj în această carte. Singurul text scris de ea este pe prima pagină a unui dicţionar. «Pe data de 21 decembrie 1991, Mircea Snegur, Preşedintele Moldovei, a iscălit la Alma-Ata Protocolul de intrare în CSI. El ne-a trădat poporul», a scris acest text imediat ce a auzit la televizor despre aceasta.
În câteva clipe, dormitorul ei a fost împânzit de ziare, reviste, cărţi ale clasicilor români, broşuri cu poezii patriotice, postere cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru. Cel mai mare dintre postere este tot cu Grigore Vieru… L-a cumpărat de la primul pod de flori, în mai 1990.
«Strigam, cântam, plângeam de bucurie»
Atunci când a fost semnată Declaraţia de Independenţă a R.Moldova «e clar», aşa cum se exprimă Ioana, era în Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde «strigam, cântam, dansam, plângeam de bucurie». Îi dau lacrimi. De fiecare dată când îşi aminteşte acele clipe, emoţiile o depăşesc, iar ochii i se umezesc. «Ne tragem din viţă bună. Aşa am fost educată de bunel. El ne zicea: ce vă spune la şcoală să nu ascultaţi, că sunt minciuni. După 1989, ne-am convins că bunelul nostru a avut dreptate, păcat doar că murise cu doi ani mai devreme şi nu a ajuns să vadă asta», spune Ioana.
“Nouă, la şcoală, ni se spunea că trăim cel mai bine, că suntem cei mai bogaţi, dar când băieţii noştri plecau la armată în Germania, ce spuneau? Că suntem faţă de nemţi cu 100 de ani rămaşi în urmă. Ap’ nu era minciună? Minciună şi gata. Minciună şi la istorie. Noi, ce, am învăţat istoria adevărată? Era istoria Moldovei şi erau scrise numai două rânduri,
“Ştefan Voievod a domnit din anii cutare până în cutare» şi mai mult nimic n-am ştiut. Noi istoria noastră nu ne-am ştiut-o. Eu am avut noroc de părinţi înţelepţi, dar şi de faptul că de mică ascutam radio Iaşi şi radio Bucureşti», zice pe nerăsuflate femeia, care îşi aminteşte ca ieri despre emisiunile «Carte frumoasă, cinste cui te-a scris» sau «Argheziana», care era difuzată în fiecare seară la 21.55 şi în cadrul căreia erau recitate poezii de-ale lui Tudor Arghezi.
«Pui de naţionalist» fără cravată
Îşi aminteşte cum, în prima iarnă de şcoală, mama o ducea înfofolită într-un şal, încălţată în ciupici împletiţi. Învăţa în şcoala pe care o absolvise şi bunică-sa. Când învăţătoarea le vorbea că cei mai fericiţi copii sunt cei din URSS, că cele mai frumoase şcoli sunt în URSS, că cei mai norocoşi elevi învaţă în URSS, copila, rămasă atât de impresionată, a întrebat unde oare se află această Uniune Sovietică. Învăţătoarea a îndrumat-o să-şi întrebe părinţii.
Mare i-a fost decepţia când a aflat că Costeştiul lor este în URSS şi că ea este unul dintre acei copii «fericiţi». Din clasa a doua Ioana a devenit «pui de naţionalist», aşa o botezaseră învăţătorii. A refuzat să fie pionier. Nici comsomolistă n-a fost. Povesteşte cu supărare cum îi legau cu de-a sila cravata roşie la gât şi cum ea o ascundea sub rochie. Are şi o fotografie unde se zăreşte doar un colţ din cravată. Nu a trecut nicio zi de şcoală fără a fi înjosită şi batjocorită, pentru că nu era comsomolistă, dar n-a cedat.
Străină şi neindependentă
În prezent, tot printre lacrimi recunoaşte că se simte străină în ţara sa şi că nici independentă nu se simte, chiar dacă au trecut 2 decenii de când Moldova este stat suveran şi independent. «Sunt vădană, dar eu să ştiu că mor de foame, că mă târîi pe brânci, nimănui n-am să-i permit să mă conducă de cap, dar nici n-am să ling blidele altcuiva, să mă linguşesc pe lângă cineva.
Trăiesc cu ce am, aşa-i şi cu independenţa… R. Moldova nu-i independentă. Cum poate fi independentă, dacă eu merg la Chişinău, mă apropii să cumpăr mărar şi îi spun femeii în limba mea, că-s la mine acasă, la care ea îmi răspunde «ia ne budu uciti vaş ţîganskii rumînskii iazîk»? Cum pot fi eu independentă? Independent eşti atunci când eşti liber, când poţi vorbi în limba ta oriunde acasă», spune de parcă ar fi aşteptat de mult timp să fie întrebată acest lucru.
Deşi e de părere că fiecare copil ar trebui în primul an de şcoală să cunoască «Limba noastră», ea este convinsă că imnul nostru trebuie să fie «Deşteaptă-te, române». «Aista îţi ridică sus capul. Iar moldoveanul are nevoie de asta. Capul plecat sabia nu-l taie nu mai e atât de adevărat. Sabia nu taie capul sus. Dacă-l ţii aplecat, paşti până la urmă», este convinsă Ioana.
Pentru că este privită ca o ciudată, din cauza principiilor sale, mulţi îi sugerează să se ducă în România cu totul. Admite că s-a gândit la asta. S-a şi interesat în apropiere de Putna, dacă se vând proprietăţi, acolo i-ar plăcea să-şi trăiască bătrâneţea, dar e imposibil. De sărbători, e fericită pentru că vine la Chişinău, la evenimente, şi mai are ocazia să discute cu oameni culţi, cu demnitate naţională, lucru care se întâmplă destul de rar.
E convinsă că, într-un final, Moldova şi România vor fi o singură ţară. Marele său regret e că nu va mai fi în viaţă, pentru a se bucura de acest eveniment, dar este împăcată că are conştiinţa naţională curată.
Ziarul de Garda (http://www.zdg.md)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Video: Lumea lu' Rotundu - Deznodământ fericit
Liderii USL vin la Botoşani, să se distreze la Dorohoi şi Popăuţi
Educatoarea liberala Lupaşcu nu vrea investiţii, ci şomeri
ea consideră investiţiile din Botoşani ca in utile
Roman şi Ţurcanu n-aveau ce căuta pe scenă
Ioan Rotundu
Statele Unite încearcă să blocheze recunoaşterea statului Palestina
Este prea devreme, important e sa ne concentrăm pe alegerile locale
Traian Băsescu nu va mai face politică
Nu am vândut PNL-ul
Privilegii de care ţin şi cu dinţii
Ioan Rotundu
Revoluţionarii, unii dintre ei falşi, nu vor să renunţe la privilegii
la Timişoara ei au scandat "Ultima solutie: inc-o revolutie!"
Un botoşănean închis pe nedrept în Franţa
după ce a fost victima unui furt de identitate, a fost eliberat
Investițiile întârzie reluarea furnizării apei calde
Bancul zilei: Ce-a înţeles taximetristul…
Caricatura zilei
Horoscop
La Botoşani criza economică este sfidată cu festuvaluri
sîmbătă şi duminică mare distracţie la Vârfu Câmpuluipoliticienii n-au ratat prilejul de a se înfăţişa plicului
Anul şcolar va începe fără uniforme
botoşănenii sunt prea săraci şi uniformele prea scumpe
Botoşănenii nu stau pe gânduri şi dau năvală prin reţeaua EURES
Germania primeşte asistenţii medicali chiar şi fără a cunoaşte limba
Camerele video i-a picat la Bac pe liceenii botoşăneni
Ex.deputatul Dumitru Sandu s-a stins din viaţă
în urma sa rămân faptele
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog