Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Infracţiuni
Anunţuri
Economic
Fapt divers
Editorial
Sănătate
Administraţie
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Gastronomie
Comentarii
Religie
Lumea lu' Rotundu

1 EURO = 4.6540 lei
1 USD = 4.1197 lei


Număr accesări
Astăzi:
23709
De la 07 Ianuarie 2003
65278731

Un nou motiv de mândrie pentru micul oraş Flămânzi

  • 190 de ani de la naşterea eroicului tenor Enrico Tamberlick
  • 16 March 2010, 23:00
Consemnat (eronat) în principalele lucrări de specialitate ca „celebru tenor italian interpret al lucrărilor lui Verd, născut la Roma, la 16 martie 1820”, Enrico Tamberlick îşi trage obârşia, de fapt, de pe plaiurile Moldovei, mai precis din satul Uriceni, al fostei comune Flămânzi, unde a văzut lumina zilei, la aceeaşi dată menţionată mai sus, conform studiului realizat de învăţătorul Petru Munteanu, publicat în volumul „Flămânzi de la silişte la oraş”.
Deşi numele său figurează la loc de cinste în toate dicţionarele importante on-line, doar varianta italiană (cea mai completă) a enciclopediei electronice Wikipedia menţionează că Enrico Tamberlick „ar putea avea origine română şi că numele său real ar putea fi Nikita Torna”. În realitate, numele viitorului cântăreţ de operă a fost Toma Cosma şi tot despre el am aflat că a rămas orfan de mic şi că a lucrat o perioadă ca servitor grăjdar la proprietarul unui hotel din Botoşani.
Se pare că, la vârsta de 15 ani, a fost descoperit întâmplător de Domenico Castiglia, conducătorul unei trupe de operă din Italia aflat în turneu prin Moldova, care, impresionat de calităţile sale vocale, l-a adus în „cizmă” pentru a studia muzica de factură clasică. Probabil că, odată cu obţinerea celebrităţii, biografia sa a fost „occidentalizată”, astfel explicându-se (re)completarea natalităţii, acum legată de oraşul Roma, sau menţiunile de tipul „ar fi trebuit să devină avocat dar, în cele din urmă, s-a orientat spre o carieră lirică”, întâlnită în site-un personalităţilor înmormântate în faimosul cimitir Pere-Lachaise.
Cursurile, începute la Neapole, cu faimoşii profesori Zirilli şi Borgna, au fost continuate la Bologna, cu Giacomo Guglielmi, şi finalizate la Milano cu alt dascăl vestit, De Abella. Debutul a avut loc în 1837 – la doar 17 ani! – cu rolul lui Arnoldo din opera Guglielmo Tell de Rossini, iar unul din primele succese a fost înregistrat la Teatrul Apollo din Roma cu rolul Gennaro din opera Lucrezia Borgia de Donizetti.
După ce, în 1941, a cântat la Teatrul Fondo din Napoli, sub pseudonimul Enrico Danieli, rolul lui Tebaldo din lucrarea Capuleti ei Montecchi de Bellini, în stagiunea 1842-1843 şi-a făcut debutul la Teatrul San Carlo, sub numele Enrico Tamberlick. Succesul obţinut i-a transformat cognumele în nume şi l-a ajutat să concerteze pe marile scene din Madrid şi, în 1943, din Barcellona. A fost perioada în care vocea cu sa s-a petrecut o mutaţie surprinzătoare, „o schimbare stranie şi profundă, care a făcut ca ţinuta sa interpretativă să devină extrem de ridicată”, după cum menţiona presa vremii.
În 1850, a urcat pe scena faimoasei Opere Regale din Londra, cu rolul lui Masaniello din La muta de Portici, stabilind cu teatrul din Covent Garden o relaţie de colaborare care va dura până în 1869, apoi a fost invitat la Saint Pétersbourg, unde a fost numit cântăreţ al curţii imperiale şi a trezit admiraţia scriitorului Cehov, mare admirator al operei peninsulare. Cu teatrul Mariinsky din acest oraş a colaborat din 1850 până în 1863, şi tot pe această scenă a devenit primul personaj Alvaro din opera La forza del destino a lui Verdi, a cărui primă reprezentaţie scenică a avut loc pe 10 novembre 1862.
Între timp, a întreprins o lungă călătorie în America de Sud, apoi a sosit la Paris, pentru prima dată în 1858, pentru a cânta, încă o bună perioadă de timp, la Teatrul Italian, alături de care va colabora, regulat, până în 1877. A atins vârful de formă artistică atât prin interpretarea compoziţiilor scrise de Bellini, Rossini sau Verdi cât şi prin nemuritoarele interpretări conferite rolurilor Othello, Rigoletto sau Don Ottavio. După concertul de la Madrid, din 1868, publicul, entuziast, l-a purtat în triumf, şi acest lucru se va întâmpla de acum încolo pe mai toate marile scene pe care va mai urca. În 1869, după angajarea tenorului pentru câteva reprezentaţii la Paris, faimosul compozitor Hector Berlioz a rămas stupefiat de modul revoluţionar şi excitant de interpretare al tenorului, afirmând: „mi-a aprins stomacul de parcă aş fi băut 15 pahare cu tărie”.
A fost unul dintre primii solişti care, în 1957, a concertat, alături de Adelina Patti, în teatrul La Colon din Buenos Aires, cel mai prestigios teatru liric din Argentina şi din America Latina. A interpretat rolul Alfredo din faimoasa La traviata de Verdi pe această scenă renumită pe care, în timp, vor atinge consacrarea şi alţi interpreţi de faimă, precum Enrico Caruso, Giuseppe De Luca sau Rosina Storchio. A mai jucat la Academy Of Music din New York, în stagiunea 1873-1874. Ultima apariţie la Royal Opera House din Londra a avut loc în 1870. După un ultim turneu spaniol, întreprins în 1881, s-a retras de pe scenă, iar la 14 martie 1889, la vârsta de 69 de ani, a murit la Paris, fiind înmormânta în Pere-Lachaise, faimosul cimitir al personalităţilor.
Vocea inconfundabilă, caracterizată de o robusteţe impresionantă şi de un vibrato extrem de personal, atu care a conferit interpretărilor sale calităţi de-a dreptul eroice, a oferit numeroase motive de studiu interpreţilor vremii. Unul dintre cei mai importanţi este, cu siguranţă, Francesco Tamagno (1850-1905), considerat astăzi „cel mai important succesor al lui Tamberlick dintre toţi tenorii eroici”. Nu mai puţin reprezentativ, interpretul spaniol Fernando Valero (1854-1914), originar din Sevilla, înainte de a devenii unul din cei mai mari artişti ai Europei, a învăţat să cânte, după cum se specifică în biografia solistului de pe site-ul grandi-tenori.com, „sub îndrumarea lui Martin Salazar şi a legendarului tenor Enrico Tamberlick”. Se pare că lecţiile predate au fost însuşite sârguincios din moment ce, în 1878, Valero a debutat spectaculos, la Teatro Real din Madrid, în opera lui Auber „Fra Diavolo”.
Deşi, din motive lesne de înţeles, tenorul nu a apucat să facă înregistrări, figura sa eroică a fost imortalizată în multe imagini din epocă. Extrem de sugestivă este litografia care îl înfăţişează interpretând rolul Othello, publicată în volumul „The Illustrated Theatre” (capitolul „Şcoala franceză a secolului XIX), editat de The Bridgeman Art Library din Londra. Imagine etalon a interpretului, fotografia ilustrează biografia muzicianului şi în alte lucrări enciclopedice on-line, precum cea intitulată „Historic Opera”. Altă imagine succesivă, cu dramaticul interpret în plină maturitate creatoare, este întâlnită în site-ul Great First Singers, deasupra explicaţiei „Enrico Tamberlick (1820-1889), creatorul rolului Don Alvaro din opera lui Verdi „La forza del destino” a fost unul dintre primii tenori cu adevărat glorioşi”.
O superbă fotografie de epocă, de culoarea sepia, realizată în 1860, cu Tamberlick imortalizat din profil, îmbrăcat în ţinută de stradă, cu joben, loden, pantaloni cu butoni şi pantofi de piele, apare în banca de imagini de la Biblioteca Nacional de la República Argentina. Textul însoţitor specifică faptul că interpretul a participat, la 25 aprilie 1857, la inaugurarea Teatrului Colón din Buenos Aires, „interpretând un fragment din imnul naţional argentinian”. De notat, la capitolul rarităţilor materiale, păstrate până în prezent, o scrisoare cu autograf, semnată E. Tamberlick, scrisă la St. Petersburg, datată 16 noiembrie 1851.
Un superb afiş color, postat pe site-ul zazuela.net, anunţa reluarea operei „Marina”, în anul 1871, cu implicarea substanţială a tenorului Enrico Tamberlick. Scrisă iniţial în două părţi de compozitorul spaniol Emilio Arrieta, lucrarea a avut premiera la 21 septembrie 1855 la Teatro Circo din Madrid dar, în pofida unei primiri calde, nu s-a bucurat în continuare de succesul scontat din cauza lipsei de încredere a muzicienilor în potenţialul operei spaniole. 16 ani mai târziu, auzind de intenţia renumitului tenor Enrico Tamberlick de a da expresie rolului Jorge din opera amintită la Teatro Real din Madrid, Emilio Arrieta şi-a revizuit lucrarea, aducând-o la forma cunoscută astăzi, de trei acte. Premiera noii versiuni a avut loc la 16 martie 1871, cu Tamberlick în rolul principal şi, începând din acest moment, succesul romanticei opere a fost asigurat. O versiune CD a acestei opere, interpretată în cea de-a doua variantă, a fost lansată recent.
Despre Enrico Tamberlick s-a scris şi continuă să se scrie incredibil de mult în lumea muzicii clasice. Recent, site-ul Bel Canto Society anunţa apariţia unui articol extrem de interesant în numărului 2 al publicaţiei magazin „Opera Fanatic”, cel intitulat „A 19th Century Tenor Colossus: Enrico Tamberlick" (Enrico Tamberlick: un colos al tenorilor din secolul 19), scris de Thomas G. Kaufman. În alt site dedicat muzicii culte, Opera Today, în analiza făcută remarcabilei lucrări a lui Charles Gounod „Polyeucte”, operă scrisă în timpul războiului franco-prusian, cu premiera la Paris, pe 7 octombrie 1878, se specifică faptul că „cei mai importanţi interpreţi ai rolului titular au fost Enrico Tamberlick şi Francesco Tamagno”, adică maestrul şi discipolul!
Şi mai departe, enciclopedia on-line Who’s Who In Opera (A Gide To Opera Characters), scrisă de Joyce Bourne şi Michael Kennedy, publicată în anul 1999, menţionează că rolul Alvaro, din opera La forza del destino a lui Verdi a fost „rescris de compozitor pentru uimitoarea voce a tenorului Enrico Tamberlick”, marele creator al personajului. Mai multe amănunte despre acelaşi fascinant personaj întâlnim în recenzia CD-ului Tenor Arias, semnată de criticul muzical Keith Anderson, specialist care menţionează că „admiraţia faţă de talentul interpretativ al tenorului dramatic Enrico Tamberlick, primul interpret al rolului Alvaro, l-a determinat pe Giuseppe Verdi să revină la masa de lucru pentru a rescrie, special pentru acesta, rolul din opera „La forza del destino”, prezentată în faţa Teatrului Imperial Rusesc. Deşi premiera operei a avut loc la St. Petersburg, în noiembrie 1862, versiunea revizuită a lucrării a fost prezentată în Europa, la Scala din Milano, abia în 1869”.
Un material extrem de interesant despre tenorul din Flămânzi poate fi citit pe site-ul tchaikovsky-research.net, una din puţinele surse care menţionează că artistul mai este „cunoscut ca Enrico Danieli sau Nikita Torma” (!). După ce menţionează că interpretarea sa este asociată în mod particular „rolurilor eroice din operele italiene şi franceze”, materialul aminteşte că interpretul s-a produs regulat, alături de Compania Italiană de Operă, la Teatrul Mariinskii din Saint Petersburg, din 1850 până în 1863, unde „performanţa sa a lăsat o impresie teribilă asupra tânărului Ceaiakovski”.
Din păcate, „la prima apariţie la Teatrul Bolshoi din Moscova, în rolul Manrico din opera lui Verdi „Il trovatore”, pe 24 septembrie / 6 octombrie 1870, Tamberlik a fost fluierat şi huiduit copios de audienţa incapabilă să înţeleagă modul său de a cânta”. Intrigat, Ceaiakovski a scris o scrisoare de susţinere pentru Tamberlik (scrisoarea 208), semnată de el şi de zece profesori emeriţi de la Conservatorul din Moscova, misivă publicată pe 3 octombrie 1870 în Moscow Register.
Într-o altă scrisoare, trimisă fratelui său Modest, pe 5/17 octombrie, Ceaiakovski menţiona că „Tamberlik a fost fluierat pe scenă şi din cauza asta am scris o scrisoare de protest semnată de toţi profesorii de la Conservator". Despre agitata istorie a operei „Il trovatore” se mai spune că a suferit noi modificări după ce, înaintea premierei, Enrico Tamberlick i-a cerut autorului permisiunea de a „viola” partitura originală, conferindu-i o interpretare care să-i scoată mai bine în evidenţă calităţile interpretative. Verdi a acceptat fără rezerve şi astfel a apărut prima operă care a scos în evidenţă postul solist de tenor.
Din păcate, în România, ca să mai vorbesc de Botoşani, comentariile despre Enrico Tamberlick au fost ca şi inexistente, dor câteva site-uri minore, preluând (fără nici un drept) un articol al subsemnatului publicat în vara 2009 în Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi, în care se specifica faptul că marele tenor s-a născut la Flămânzi. Aceasta este de fapt singura localitate în care, încă de anul trecut, a fost marcat numele interpretului. La data de 15 august 2009, în cadrul simpozionului organizat cu prilejul primei ediţii a „Zilelor Oraşului Flămânzi”, Enrico Tamberlick a primit, post-mortem, titlul de „Cetăţean de onoare a oraşului Flămânzi”, pătrunzând pentru eternitate (deocamdată, doar) în Cartea de Aur a micii localităţi în care s-a născut. (B.P.F.)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (6)]


  
IPS Ioan: Situaţia românilor din judeţele
Covasna şi Harghita devine una îngrijorătoare
Tudor Gheorghe va cânta la Chişinău pe 27 martie cu prilejul Zilei Unirii
Comunicat de presă - Gheorghe Ciubotaru
Comentariul comentariilor (XLIV)
Ioan Rotundu
Horoscop
Bancul zilei: Ei, pe dracu’!
Bucătăria Jurnalul: Friptură de miel la tavă
A P E L
FRAŢI ROMÂNI din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş!
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă şi să veniţi la Topliţa, sâmbătă, 20 martie 2010!
De ce l-a mazilit Vadim pe Codreanu
Medicilor de familie li s-a limitat lista cu numărul de asiguraţi
Noua grilă de salarizare i-a ars la buzunar pe angajaţii DGASPC
Guvernul Boc nu va ceda la aplicarea Legii salarizării unice
Greve menite să ne ascundă ceva
Ioan Rotundu
Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!
Tot mai puţine cupluri îşi leagă destinele în Flămânzi
Şoferul imprudent n-a putut pica „la pace” cu femeia accidentată
Piaţa Viilor din municipiu va fi închisă
„Firma mea, problema mea”
Portughezii au predat la Botoşani căile prin care se poate preveni violenţa,
comportamentele deviante şi infracţionalitatea
Moldoveni cu documente false opriţi din drumul spre Franţa
Moldoveancă expulzată din ţara mamă
Care sunt centrele nevralgice ale unei economii?
unde şi când se formează febra financiara?
Firmele-mama au investit anul trecut 3,5 miliarde euro în România
Victoria amară
Chemata la Chisinau printr-o capcana intinsa Aliantei pentru Integrare
Dacă va fi exprimată dorinţa de Unire,
doar atunci vom putea discuta serios pe marginea acesteia”
Alte veşti triste pentru asiguraţii la sănătate şi pacienţi
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă

Contact: [email protected]
Telefon: 0745 544 745

Botezi? Gasesti la noi tot ce ai nevoie pentru crestinarea pruncului!