Pata lui bădia Costică s-a fixat asupra unei reportere de la Monitorul, Irina, pe care o consideră cam tare de cap, de vreme ce în ziar a apărut altceva decât a dictat el, cu întreaga responsabilitate ce-l caracterizează. Bădia Costică are dreptate. Irina a absolvit facultatea, studiind pe brânci să-şi ia examenele, inclusiv cel de licenţă, timp în care bădia Costică a terminat facultatea sponsorizându-i în final şi tencuiala. Deh, nuanţă de chiţibuşar, ar putea spune oricare dintre cititori.
Însă partea principală a monologului recitat de bădia Costică s-a produs pe holul cel mare. Ţipa şi se încrâncena asupra prefectului şi reporterilor ugiliţi pe sub pereţi, de se auzea până în biroul lui Roman. Doamna Silvica, secretara prefectului, care fuma pe hol, a îngheţat în poziţia trasului din chiştoc. N-a mişcat nici când jarul i-a ajuns la degete, atât de mare i-a fost uimirea, văzând şi ascultând talentul teatral al preşedintelui CJ, care a acceptat să se producă şi pe hol, numai să afle toată mişcarea electorală de talentul său ascuns cu grijă până în ziua de sâmbătă. Când monologul s-a sfârşit, bădia s-a retras spumos în budoarul tip birou, meditând pentru regia următorului spectacol, textul urmând a-l scrie directorul Vasilică a lui Bânzar, sfătuitorul său din umbră, un fel de Meternich al Austriei, dar cu manifestări latine. Înţelegeţi dvs. cam cum vine figura asta de stil!
Speriaţi ca de lup, reporterii s-au regrupat şi se întrebau cum fac rost de un smoc de păr cu care să se descânte de sperietură. Unul mai cunoscător într-ale casei, şi-a făcut cruce şi şi-a pipăit cu evlavie funduleţul, bucuros că a scăpat ieftin. Auzise el că Bălăşcău, tot de la Monitorul, nu în băşcălie, ci în serios, a primit un şut în fund de la bădia, c-a săltat ca mingea până a ajuns la redacţie. Neavând martori, şi-a notat şutul în agenda personală, ca insuccese în activitatea personală.
Eu îl cred pe bădia Costică că a ajuns la limitele răbdării şi că o ieşire din acestea îi fac bine la inimioară. Mai cred că, om fiind şi el, citind cum îi sunt vorbele interpretate de presă, îi normal să-şi strângă palmele menghină, să le transforme în buzdugan şi să-i miluiască pe vinovaţi. Şi mai cred că totul i se trage de la acea declaraţie de presă, când i-a acuzat pe unii preoţi, inclusiv pe protopopul Leonte, că trag sfori să se înfrupte din banii publici. Dacă socotesc bine, iar preoţii şi-au făcut datoria de-al scrie pe toacă şi piatra de la intrarea în biserică, făcându-i şi cuvenitele slujbe, sâmbătă s-au împlinit taman 40 de zile. Dacă aşa stau lucrurile, să mor eu de mai merită în ziua de azi să fii liber cugetător, precum tătucul Iliescu. Te faci frate cu dracul, fie el şi preot, şi treci puntea vieţii în siguranţă. Amin!