Precum voievozii pe vremuri, Cristi Roman a coborât din scaunul de prefect şi a luat-o apostoleşte prin instituţiile ce le păstoreşte. Şi bine a făcut! Numai aşa putea afla de cât respect se bucură contribuabilul de rând, când nevoia îl împinge spre vreun ghişeu proprietatea funcţionarului public. Când a fost numit prefect, nu i-am prea dat credit că va fi fericit multe zile în funcţie. Ne era tuturor proaspăt în minte sfârşitul nemeritat ce la- avut vremelnicul său înaintaş, Ion Deaconu. Dar Roman s-a arătat hotărât să infirme toate pronosticurile sumbre şi s-a înfipt bine în scaun, pentru a ne demonstra că dacă vrei, se poate. Botezul focului l-a primit de la preşedintele Conţac, care l-a chemat în judecată pentru îndrăzneala de-ai deranja familia, respectiv feciorul aflat la conducerea Direcţiei de Drumuri şi Poduri. Prefectul nu s-a lăsat intimidat şi a câştigat toate procesele intentate de Conţac. Văzând cât de cerber poate fi prefectul, precaut, Conţac a bătut în retragere. Adică a lăsat-o mai moale cu procesele. Schimbând tactica, parcă relaţiile preşedintelui Conţac cu cele ale prefectului Roman s-au mai întremat puţin. Semne bune anul are, chiar dacă-i spre sfârşite. A mai luat prefectul la brăzdat judeţul, să vadă cu proprii ochi ce isprăvi mai fac primarii. Pe unii i-a amendat, altora le-a recomandat să facă o cură cu moare de varză, ca la următoarea vizită să poată descleşta gura şi să le dispară mirosul de alcool neaccizat. A dat iama şi printre secretarii de primării. Văzând că prefectul n-a venit în primărie pentru a şugui, unii secretari şi-au luat catrafusele şi s-au pensionat ori reprofilat pe activităţi rurale de tip agricol. Alţii, ca madama de la Hlipiceni, au dat bir cu fugiţii. A rămas în urma lor un discret miros de penal. Poate îi va salva vreun absorbant politic, deşi mă îndoiesc. Tot prefectul a introdus metoda echipelor de control. Nu control din acelea cu mese îmbelşugate pe la vreun gospodar din sat, ci unul serios, cu multe furnicături pe şira spinării pentru cei cu musca pe căciulă. Cerber, precum s-a arătat a fi, prefectul Roman ne rezervă încă multe surprize. Provenind dintr-o altă categorie socială decât cea formată prin şcolile de partid ale PCR, stilul său de muncă pare a fi unul original, dar potrivit vremurilor noi pe care le trăim. Să-i dea Dumnezeu gânduri bune şi să-l ferească de ispita euroilor, că pe mulţi i-ar dezamăgi şi multe speranţe ar zdruncina!