Gogoloiul lui Hârtie

În Botoşani, gheaţa ridicării de gogoloaie maiestuoase a spart-o viceprimarul Florin Ghiorghiţă. El a reuşit, fără vreo aprobare, să ridice în spatele clădirii SOMAX-ului o frumuseţe de gogoloi. Presa l-a descoperit şi l-a cârcotit. Băiat isteţ, că nu degeaba a terminat facultatea cu zece pe linie, vicele s-a rostuit de hârtiile trebuitoare, ca să nu-i mai scoată urbea ochii. Apoi, a constatat că gogoloiul său face din ochi unor întreprinzători cu teşchereaua doldora. A clipit şi el, s-a înţeles la chirie cu râvnitorul la gogoloi şi, s-a rostuit cu venit lunar frumuşel. Zic unii, tot cârcotaşi precum mi-i mie feleşagul, că venitul se măsoară în mii de euro. S-aibă parte de ei şi să mai dea şi la alţii. Urmând modelul lui Ghiorghiţă, un întreprinzător imaculat precum ar fi o Hârtie, şi-a proptit chiar pe B-dul Eminescu, lângă Sala de sport, un gogoloi şi mai şi. Acest domn Hârtie, căruia îi place umezeala emanată de spălătoria unei maşini, a pornit, cu ani în urmă, să peticească cu câte o cameră un imobil ce trecea aproape neobservat. Acum, putem admira ditamai gogoloiul, format din camere şi cămăruţe. Nu putem spune că ar semăna cu fagurele unui stup, pentru că albinele creează hexagoane perfecte, ori, Hârtie, a creat ce i-a debitat imaginaţia. Şi imaginaţia sa, străină de orice element arhitectural, a dat naştere unui monstru din beton şi sticlă. Ştiu eu, de la cineva din primărie, că nimeni nu poate construi ceva, dacă nu este prevăzut în PUD. Nu PUD de la pudic, ci PUD de la Planul de Urbanism în Detaliu. Şi totuşi, Hârtie a construit. Cu a cui aprobare?!