Cu ceva timp urmă, prea cinstitul Dorin Ciuştea, cel care s-a îndrăgostit de punga lui Becali mai mult decât de PNG-ul său, afirma că un mogul al presei locale l-a sunat s-o lase mai moale cu cei de la Apa Grup, că-i strică lui socotelile. Ciuştea n-a mers cu curajul decât până la uşa privatei. N-a trecut dincolo de ea, adică n-a dat numele mogulului, de teama represaliilor ulterioare. Auzind aşa o minune, iute am ciulit urechea şi mi-am jurat în aceeaşi barbă spână că nu-mi las duhul să hălăduiască pe coclaurile pe unde s-a plictisit ceva vreme şi Ivan Turbincă, decât numai după ce aflu numele celui care l-a făcut pe Ciuştea să-şi scuipe în sân.
M-am aşezat în faţa calculatorului să croşetez din informaţiile ce le-aveam un niscaiva pamflet, care să-i mai aducă lui Rotundu ceva accesări şi odată cu acestea biştarii de care are nevoie. Nici că m-am aşezat bine pe scaun şi m-a întrebat nedumerit: avem noi, în presa locală, moguli? N-avem, a fost concluzia finală. În schimb am descoperit că-i plină media de secături, şmecheri şi parveniţi. Am luat mai multe nume la rând, dar n-am dibuit pe nici unul că s-ar potrivit cu spusele lui Ciuştea.
Duminică căscam gura prin oraş. Din plictiseală, am zis să trec pe la o cunoştinţă, să ne plictisim împreună. Numai ce-am intrat în holul blocului său, că pe jos stăteau împrăştiate vreo 20 de plicuri. Curiozitatea m-a împins să ridic unul. Erau facturile de la Apa Grup. Tocmai trecuse înaintea mea un împrăştiitor de facturi de la firma care s-a angajat să facă această treabă. Omul arunca plicurile în casa scării şi trecea la următorul bloc. Treabă de mântuială, ce mai. Ieri m-am interesat şi prin alte părţi ale oraşului. Am aflat că tehnica distribuirii facturilor este aceeaşi cam peste tot. Plicurile sunt aruncate în holul blocurilor, copii le aruncă mai departe, dacă nu reuşesc să le rupă, iar abonatului îi creşte barba, tot aşteptând factura s-o plătească. De aici se naşte un şir întreg de necazuri. Dar cui îi pasă?!
Apa Grup s-a spălat pe mâini cu detergent înălbitor, cedând distribuirea facturilor către o firmă a cărei patron ar fi Ionuţ Poclid. Cum, care Poclid? Cel de la SOMAX, bre! Acuma este de înţeles de ce Ciuştea n-a rostit preacuviosul nume. Dacă-l rostea, adio invitaţie pe SOMAX, adio creşterea în sondaje a PNG-ului, adio mediatizarea declaraţiilor făcute. Poclid continuă să-şi ancheteze invitaţii pe post, oamenii săi continuă să arunce facturi prin blocurile Botoşanilor, Apa Grup continuă să plătească milioane bune pentru o prestare de serviciu prost făcută. Iar noi, ca de obicei, ne păstrăm locul de fraier. Trebuie să recunoaştem că vacă mai bună de muls, precum Apa Grup, n-avem alta în Botoşani!