Preşedintele României, Traian Băsescu, efectueaza, în aceste zile, o vizită de stat în Republica Ungară, la invitaţia omologului său, László Sólyom.
Programul vizitei cuprinde convorbiri oficiale între cei doi şefi de stat, precum şi întrevederi ale preşedintelui României cu preşedintele Parlamentului Republicii Ungare şi cu şeful Guvernului de la Budapesta.
Pentru cea de-a doua zi a vizitei de stat, programul prevede întâlniri ale preşedintelui României cu reprezentanţi ai minorităţii româneşti din Ungaria, transmite Romanian Global News.
De fiecare data cand oficialitati maghiare vin in Romania, acestea fac declaratii, uneori iesite din cadrul diplomatic, in sprijinul maghiarilor din Romania.
Traian Basescu are acum ocazia sa ridice ferm, in fata autoritatilor maghiare, situatia deloc incurajatoare a comunitatii romanesti din Ungaria. Sigur, ce a mai ramas din ea, dupa indelungate si elaborate procese de asimilatie.
Reamintim ca În Ungaria trăieşte o comunitate românească formată din aproximativ 25-27.000 de membri (această cifră fiind susţinută de liderii organizaţiilor româneşti), în timp ce statisticile oficiale ungare, publicate în urma recensământului populaţiei prezintă numărul etnicilor români ca fiind mult mai mic: după naţionalitate circa 10.740, iar după limbă maternă circa 8.730.
Explicaţia faptului că o comunitate care, la începutul acestui secol, număra pe teritoriul actual al Ungariei aproximativ 200.000 de persoane, a scăzut atât de drastic, se datorează procesului de asimilare şi maghiarizare forţată la care au fost supuşi românii, ca de altfel toate celelalte minorităţi din această ţară, atât din partea guvernelor interbelice, cât şi a celor comuniste şi succesoare căderii regimului în 1989.
Cei 27.000 de etnici români trăiesc în prezent răsfiraţi pe aproape întreg teritoriul Ungariei de astăzi, divizarea şi împrăştierea fiind un fenomen care se desfăşoară şi astăzi într-un ritm alarmant.
Comunitatea greco-catolică a românilor din Ungaria, care cândva număra în jur de 150.000 de membri, a fost cea mai afectată de procesul asimilării forţate. În prezent, aceştia sunt maghiarizaţi în proporţie de 98-99%.
Biserica Greco-Catolică din Ungaria a constituit ţinta prioritară a procesului de deznaţionalizare, materializat în dispariţia acesteia şi înlocuirea sa de către Biserica Greco-Catolică Maghiară, o creaţie artificială a autorităţilor ungare, ce avea ca obiectiv principal maghiarizarea românilor.
Astfel numărul parohiilor a scăzut îngrijorător şi, deşi statul maghiar numeşte aceasta "asimilare naturală", se poate observa caracterul forţat al acestui proces, fie şi prin simpla analizare a cifrelor statistice.
Reprezentarea în Parlament a minorităţilor din Ungaria constituie în continuare un element de dispută politică care nu şi-a găsit încă rezolvare.
În Legea privind minorităţile naţionale şi etnice s-a făcut referire la subiectul utilizării numelor tradiţionale în art. 12 în care a fost prevăzut dreptul minorităţilor de a folosi numele tradiţionale, urmând a fi înregistrate ca atare în actele de identitate.
Cu toate acestea, autorităţile ungare practică sistematic înscrierea numelor românilor cu grafie maghiară în absolut toate documentele de identitate (certificate de naştere, buletine de identitate, carnete de note, foi matricole, diplome de studii, etc.). Singurele nume scrise până de curând în limba română erau cele de pe crucile din cimitire.
La această situaţie se adaugă faptul că minoritatea română suferă încă de "complexul de a fi român", la autorităţile locale înregistrându-se puţine cereri pentru înscrierea de nume pur româneşti.
În ce priveşte folosirea limbilor minorităţilor în administraţia publică locală, Legea minorităţilor naţionale şi etnice stipulează, la art. 52, pct. a şi b că:
"Reprezentanţii minorităţilor pot folosi limba maternă în Adunarea Naţională";
"Reprezentanţii minorităţilor au dreptul de a folosi limba maternă în cadrul reprezentanţelor administraţiei locale".
Cu toate că legea conţine aceste prevederi, autorităţile locale nu le aplică, argumentând prin faptul că populaţia minoritară (în speţă, cea română) nu mai cunoaşte suficient de bine limba maternă, dovedind mai multă uşurinţă în folosirea limbii maghiare.
În datele statistice ungare este folosit termenul de "Şcoala generală pentru minoritatea română", realitatea demonstrând că aceste unităţi de învăţământ reprezintă, de fapt, şcoli frecventate şi de etnici români.
Aceste şcoli generale funcţionează în următoarele localităţi: Aletea, Apateu, Bătania, Bedeu, Cenadul-Unguresc, Jula, Chitighaz, Lokoshaza, Micherechi, Otlaca-Pustă şi Săcal.
În nici una dintre aceste şcoli nu se foloseşte limba română la predarea tuturor materiilor din programa de învăţământ, doar în câteva unităţi se predau în limba română ştiinţele naturii, geografia şi desenul. În plus, sunt alocate săptămânal 1-2 ore de limba şi literatura română.
Se remarcă faptul că programa nu prevede pentru etnicii români funcţionarea nici măcar a unei unităţi de învăţământ la nivel primar, gimnazial sau liceal, cu predare integrală în limba română, deşi acestea ar putea funcţiona în cel puţin 2-3 localităţi: Micherechi, unde etnicii români reprezintă peste 87% din cei circa 3.000 de locuitori, Chitighaz, cu o populaţie românească de aproximativ 70%, şi, mai ales, Jula, unde există aşa-zisul liceu românesc "Nicolae Bălcescu" şi în care, în ciuda faptului că majoritatea elevilor sunt etnici români, se predau în limba maternă numai geografia şi ştiinţele naturii.
De altfel, cu diferite prilejuri, liderii marcanţi ai comunităţii româneşti au exprimat opinia potrivit căreia, în actuala situaţie, şcolile în care învaţă etnicii români nu contribuie cu nimic la cultivarea elementelor specifice ale identităţii naţionale româneşti, procesul de asimilare fiind atât de intens, încât în multe familii de etnici români nu se mai vorbeşte limba maternă, iar tradiţiile şi obiceiurile specifice nu se mai respectă.
Deşi cadrul legal permite înfiinţarea de şcoli şi desfăşurarea învăţământului în limba română, se constată o lipsă de voinţă din partea Autoguvernării româneşti, care este de fapt şi de drept un organism administrativ al statului maghiar. În acest caz, apare ca foarte importantă existenţa unor asociaţii cum ar fi Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria şi a unei publicaţii independente ca Foaia Româneasca", care să afirme şi să apere drepturile comunităţii româneşti.
(România Global News)