Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Horoscop
Umor
Reportaje
Editorial
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
22748
De la 07 Ianuarie 2003
122882815

Editorial

A umilit până şi umilinţa

  • Ioan Rotundu
  • 31 July 2012, 23:00

„Boc este Boc” spunea regretatul Octavian Paler. Într-adevăr, istoria politicii româneşti n-a mai consemnat până acum existenţa unui astfel de personaj. Boc s-a coborât în servilismul şi umilinţa sa până acolo încât s-a dezis şi de propria operă ştiinţifică. Boc a jignit umilinţa în esenţa ei, ca formă de manifestare a omului ce urmăreşte obţinerea unui câştig, înjosindu-şi personalitatea. Pentru că Boc se umileşte şi se prostituează moral în faţa preşedintelui Băsescu şi când nu are de câştigat ceva.
Să ne aplecăm un pic asupra încercării disperate a preşedintelui Băsescu de a modifica Constituţia României, cu scopul vădit, pe care acum nici nu-l mai ascunde de ochii românilor, de a-şi spori prerogativele puterii. Este limpede că preşedintele doreşte un absolutism al puterilor prezidenţiale, un control politic asupra Parlamentului şi Guvernului ţării. Băsescu, ca mulţi alţii din generaţia sa, este produsul ideologiei comuniste, o ideologie adeptă a sistemului totalitar.
Am mai spus-o, în strategia sa de a obţine puteri depline, Băsescu nu s-a sfiit în faţa istoriei să ceară condamnarea sistemului comunist, sistem din care a făcut parte, s-a bucurat şi a prosperat de pe urma lui, iar acum caută să-l reintroducă pe uşa din dos a democraţiei, numai să se asigure că nu mai împarte puterea cu nimeni.
Nu decalogul lui Băsescu privind modificarea Constituţiei mă interesează, pentru că voinţa sa nu este şi voinţa românilor. Mă voi opri doar asupra dorinţei sale ca actualul parlament bicameral să devină unicameral. Modul în care comisia a ridicat la rang de necesitate naţională dorinţa preşedintelui Băsescu este unul extrem de abil şi cu elemente populiste care pot conduce la succes, mai ales când societatea civilă nu-i îndeajuns de bine consolidată.
Comisia a evidenţiat faptul că actualul parlament lucrează greoi în adoptarea legilor, generează tensiuni politice cu Executivul şi Preşedinţia, numărul parlamentarilor este foarte mare iar funcţionarea extrem de costisitoare pentru ţară. S-a mai invocat faptul că se pot crea blocaje în medierea dintre cele două camere (apropo de blocaje, din 1992 încoace n-a apărut nici un blocaj între cele două camere ale Parlamentului României şi, slavă Domnului, au trecu 18 ani de atunci), împiedicând societatea de a beneficia de legi funcţionale.
Ei bine, toate aceste argumente pro unui parlament unicameral Emil Boc le-a combătut cu hărnicie în teza sa de doctorat, teză prin care a demonstrat, pe bună dreptate, superioritatea sistemului parlamentar bicameral, aşa cum funcţionează în prezent în România.
Iar argumentele lui Boc în susţinerea acestei superiorităţi nu sunt deloc de neglijat. Prezenţa a două camere înseamnă o mai largă reprezentare a poporului, o şansă mult mai mare de realizare a voinţei sale. Existenţa mai multor forţe politice înlătură posibilitatea subordonării parlamentului forţei politice majoritare, guvernului sau şefului statului. În cazul unui parlament bicameral posibilitatea instaurării dictaturii sau a unui regim totalitar aproape că nu există. Tocmai aceste două frâne: posibilitatea de a controla parlamentul, în cazului celui bicameral, şi imposibilitatea instaurării unui regim totalitar îl deranjează pe preşedintele Băsescu. De unde şi dorinţa sa ardentă ca România să aibă un parlament unicameral.
Pentru că sistemul unicameral are o serie de inconveniente pentru popor, inconveniente care se transformă în avantaje pentru un şef de stat dornic de puteri depline. Democratic, parlamentul unicameral, prin numărul mic de parlamentari, nu exprimă fidel voinţa populară. Parlamentarii fiind reduşi ca număr, pot fi controlaţi politic, pot fi manipulaţi ca să nu spun corupţi. Legile se adoptă mai repede, dar pot fi adoptate într-o formă contrară intereselor naţionale şi favorabile unui grup mafiot sau constituit pe seama unui interes comun. Iată avantajele pentru care se luptă preşedintele Băsescu. Dacă obţine un parlament unicameral, are controlul asupra legislativului şi nimeni şi nimic nu-i va mai putea sta în cale.
Iar Emil Boc, care în studiul său pentru întocmirea tezei de doctorat a evidenţiat pericolul care poate paşte o naţiune atunci când este guvernată de un parlament unicameral, a ieşit public, s-a dezis de propria sa muncă, de anii de studiu, şi a susţinut necesitatea parlamentului unicameral, numai pentru a se afla în graţiile lui Băsescu. Vorba lui Paler: „Boc este Boc!”.

16.01.2009


Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

Horoscop
Bancul zilei: Blonda de la hotel
Video: La şezătoare (partea I)
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog