Aşa cum am promis după difuzarea primului material privind afacerile lui Emil Moga, înalt funcţionar public din Prefectura Botoşani, revenim cu noi elemente. Emil Moga nu este cunoscut botoşănenilor de rând, pentru că el n-a dorit să se implice în treburi publice de impact. A preferat discreţia şi dezvoltarea afacerilor private, unele axate pe banii bugetului judeţean. Nici în mediul politic actual nu este cunoscut în întreaga sa evoluţie de după 1990, pentru că generaţia de politicieni cu care Moga a pornit la drum s-a cam retras din primul eşalon, mulţii părăsind definitiv de politică.
Aşadar, după 1990, Emil Moga s-a alipit PDSR-ului aşa cum au făcut-o mulţi şefi comunişti sau cei care au simţit că la vremuri noi tot cei vechi trebuie să conducă. În urma alegerilor locale din 1992, conducerea judeţului a revenit PDSR-ului. Profesorul Ioan Aniţei a fost ales preşedinte, iar Emil Moga şi Gheorghe Tudose vicepreşedinţi. În 1994, între conducerea PDSR şi conducerea Consiliului Judeţean izbucneşte un scandal, generat de anumite interese de privatizare a unor unităţi de stat.
Scandalul s-a acutizat, iar conducerea CJ, în frunte cu prof. Aniţei, se înscrie în PNL Botoşani, după ce s-au deplasat la Bucureşti şi şi-au negociat locurile. Cel mai câştigat atunci a fost liderul PNL Botoşani, Dinu Secrieru, care a dat o lovitură politică de impact la nivel de judeţ, iar PDSR-ul a ieşit cam şifonat din toată afacerea.
În intervalul 1992 1996, cât Moga a fost vicepreşedintele CJ, îl regăsim implicat în privatizarea mai multor societăţi de stat. Împreună cu Gheorghe Dănilă, pe atunci director economic la Direcţia Agricolă Botoşani şi Petrică Suceveanu, un pitoresc personaj din sfera construcţiilor, cumpără fostul ILF Botoşani. Numai că, neplătind ratele stabilite cu FPS, Emilian Popa, preşedintele Fondului Proprietăţii de Stat a fost nevoit să rezilieze contractul de privatizare. Altfel spus, intenţia celor trei de a da un tun FPS-ului n-a prea avut succes.
Numele lui Moga mai apare şi în privatizarea Agromec Dângeni, fostul SMA. Tot alături de al lui Gheorghe Dănilă şi Petrică Suceveanu. Nici aici n-au respectat clauzele din contractul de privatizare, de a plăti la timp ratele. Şi iar Emilian Popa a fost nevoit să rezilieze contractul. Despre Agromec Dângeni se poate spune că până la rezilierea contractului de privatizare de către FPS, cei trei au reuşit să spolieze cu ceva unitatea. Un strung, performant la acea vreme, a fost vândut răposatului Liviu Manole la un preţ de nimic. Finanţele, care aveau de încasat datorii însemnate, pentru că noii proprietari Moga Dănilă Suceveanu nu plătiseră obligaţiile fiscale, au intrat şi ele pe fir, punând sechestru pe ce-a mai rămas. Spun cei care-l cunosc mai bine pe Moga că ce atinge acesta, se usucă ca la secetă.
Nu-i chiar aşa. De exemplu, în împrejurări învăluite în mister, Moga a intrat în posesia unei suprafeţe de pământ în chiar buricul târgului. Un teren amplasat în imediata vecinătate a Banc Post. Iniţial, se pare că terenul aparţinea Primăriei Botoşani. Brusc, s-a aflat că proprietarul este Emil Moga. Acum doi ani Moga a vândut terenul, vreo 200 mp, societăţii de asigurări Allianz Ţiriac. Se spune că preţul vânzării ar fi fost de peste un miliard lei. Sumă frumuşică, peste 150 euro/mp.
Cu banii luaţi Moga a cosmetizat o clădire mai veche, vecină cu Allianz Ţiriac, transformând-o într-o ciudată vilă (foto). Spun ciudată, pentru că arhitectura este una aparte, nespecifică zonei noastre. Dar, cum societatea lui Moga, numită Mobus SRL, execută proiectări şi ridică construcţii, poate că omul a vrut să se distingă de concurenţă, concepând această vilă unicat.
După pierderea de către CDR a alegerilor din 2000, despre liberalul Emil Moga nu s-a mai auzit nimic. În 2004, când Alianţa DA a fost împuternicită de preşedintele Băsescu să formeze guvernul, la Botoşani, tot discret, graţie lui Mihai Ţâbuleac, încă preşedinte PNL, a fost uns director al Oficiului prefectural Dorohoi. Despre acest oficiu dorohoienii, în majoritatea lor, habar n-au că există, pentru că nu-i ajută cu nimic. Nici primarii din partea Dorohoiului nu simt vreun sprijin din partea acestui Oficiu.
Practic, Oficiul este creaţia fostului prefect Alexandru Simionovici din nevoia de a crea funcţii de şefi cu care să-i mulţumească pe cei din CDR. Primul director al acestui Oficiu a fost dorohoianul Dumitru Rusu. El s-a distins prin vânătorile organizate în zonă lui Simionovici şi prin disciplinarea poliţiştilor, care trebuiau să-l salute când trecea pe lângă ei în maşina oficială.
Ca să punem punct acestei anchete, problema care-l vizează pe Moga este una de incompatibilitate. Funcţia sa, considerată de nivel III ca importanţă în Prefectură, intră în conflict cu afacerile sale private şi care, o parte, sunt derulate pe banii publici. S-a mai constatat o implicare a lui Moga în anumite licitaţii organizate de IŞJ Botoşani, fără a avea competenţe directe în acest sens. La rând, în afacerile sale, stă şi Dumitru Codreanu, omul de afaceri dorohoian care l-a angajat să-i refacă Pensiunea Leto, de la Dealul Mare, incendiată de mâini criminale acum vreo trei ani, lucrare la care Moga întârzie în execuţie nepermis de mult.
Poate că noul prefect, Gheorghe Sorescu, va analiza cu mai multă atenţie activitatea lui Moga şi va stabili dacă acesta, faţă de afacerile ce le derulează, este sau nu incompatibil cu funcţia ocupată. (Ioan Rotundu)