Dacă în reportajul anterior ne-am ocupat de întreprinzătorii a căror afaceri au dat chix în faţa adevăratei economii de piaţă, acum vă prezentăm câteva nume de oameni de afaceri care au luat examenul şi au intrat în rândul adevăraţilor capitalişti. De departe, cele mai reuşite afaceri aparţin patronului de la Electroalfa SA Botoşani, Gelu Ciubotaru. Prins de evenimentele din decembrie 1989 în rândul colectivului de ingineri care trudeau pentru cea mai muncitorească fabrică botoşăneană, Electrocontact, Gelu Ciubotaru a simţit dincotro bate vântul schimbării. L-a părăsit pe fostul tovarăş prim-secretar de comitet, Constantin Huţu, călăuzitorul şi sfetnicul clasei muncitoare din intreprindere şi şi-a luat soarta în propriile mâini. După o acomodare de câţiva ani cu regulile economiei de piaţă, mai ales în lupta pe piaţa externă, după ce-a reuşit să-şi disciplineze colectivul de angajaţi, completându-l cu cadre tinere, proaspăt ieşite de pe băncile facultăţii investiţia sa a început să dea roade. Seriozitatea demonstrată în raporturile cu partenerii i-a ridicat prestigiul. Cifra sa de afaceri se numără în milioane de euro, iar câştigul îi este pe măsură. Prosperitatea firmelor l-a încurajat să-şi lărgească sfera afacerilor. Afacerile imobiliare sunt cele mai sigure din lume, iar lui Ciubotaru nu i-a scăpat oportunitatea de a construi la Botoşani un întreg cartier de locuinţe private, cu destinaţie de închiriere sau vânzare. Lui Ciubotaru îi secondează în afaceri un alt inginer: Dorin Cozma: Cine n-a auzit de XANDOR Botoşani. Comerţul cu autoturisme i-a adus celebritatea, dar şi câştiguri substanţiale. Numele său este rostit nu numai în România, dar şi prin anumite ţări europene. Încet, dar pe baze financiare sigure, Cozma a acaparat un segment de piaţă regional, iar prin Botoşani firma societăţii sale poate fi observată pe frontispiciul multor clădiri care-i adăpostesc afacerile. Coleg de muncă la Electrocontact cu Gelu Ciubotaru, inginerul Valeriu Iftimie a păşit pe aceeaşi cale a privatizării. Firma sa, „ELSACO” este în concurenţă naţională cu firme de prestigiu, aria afacerilor depăşind cu mulţi ani în urmă graniţele judeţului. Interesant este că firma s-a axat pe două sisteme de servicii: instalaţii privind consumul de apă şi de energie termică şi producerea de soft-uri. Puţini ştiu că cei mai buni informaticieni ai judeţului lucrează la societatea ELSACO. Pentru că afacerile sale se derulează într-un sector cu anumite specificităţi, Liviu Manole apare ca un lup singuratic, stăpânul întregii turme botoşănene de oi ce foiesc pe imaşul alimentaţiei publice. Cum, necum Manole a reuşit să cumpere de la Serviciul Naţional de Pază şi Protocol Bucureşti întreg complexul hotelier „Parc”, clădirea veche şi nouă, punând bazele a ceea ce se numeşte în prezent Hotel „Maria”. Tot ce a gândit şi conceput Manole este ca o fabrică de produs bani. Intră prin faţă, ai terasa pietonală care te îndeamnă să bei o bere rece sub vreun tei bătrân. Intri prin hotel, ajungi la grădina de vară cu piscină şi loc de plajă, ceva feeric pe timp de noapte. Prin spate de nimereşti, calci pe aleile grădinii „Casanova”, cu miresme de mici şi cârnăciori care te leşină, oricât de sătul ai fi. Şi afacerile lui Manole se numără în milioane de euro, iar celebritatea-i de talie europeană. În domeniul serviciilor hoteliere şi de alimentaţie publică Manole a început să simtă şi o anumită concurenţă locală. Mă refer la afacerile reuşite ale tânărului Viorel Dănuţă, cea pus bazele TEX CLUB-ului. De remarcat că Dănuţă şi-a ridicat afacerile prin eforturi financiare proprii, fără a apela la credite bancare. Poate că şi de aceea i-au trebuit mulţi ani până să-şi facă un nume în domeniu. Vine din urmă Tudose, cu îmbietorul şi intimul hotel şi restaurant „Belvedere”. Rechin şi totodată veteran în afacerile cu jocurile de noroc, prof. Mircea Dănuţă rămâne în continuare un om de afaceri printre cei mai vechi din judeţ. Cred că afacerile sale sunt îndeajuns de solide, de vreme ce a început să-şi ridice şi o vilă personală. În judeţ, oameni de afaceri care au reuşit sunt mai puţini, dar nu şi mai prejos faţă de cei de la oraş. Lacto-Solomonescu din Miron Costin, comuna Vlăsâneşti este un nume de firmă ce s-a impus în plan naţional. Gelu Solomonescu a ştiu să-şi promoveze producţia de lactate, asigurând o continuitate a procesului de producţie pe tot parcursul anului. Este tânăr, este prosper şi experimentat în lupta concurenţială. Putem spune că are un viitor de aur. În comerţul cu buca ta, adică cu amănuntul, a reuşit Mircea Calistru din Lişna - Suharău. El a pus bazele unei reţele de magazine pe raza comunelor Suharău şi Hudeşti. Are în derulare şi nişte activităţi zootehnice, prestează şi servicii agricole, dispunând de tractoare, semănători, combine etc. Din multul sau mai puţinul său câştig, nu contează, a ridicat o biserică în cimitirul satului ce-a costat câteva miliarde de lei vechi. Să-i ajute Dumnezeu şi pe mai departe! Devenit celebru prin afacerile firmei sale FASTT, Aurel Anghelache a trebuit să lupte din greu cu tranziţia economiei româneşti. L-au jumulit băncile, a jumulit şi el pe alţii dar a rezistat în afaceri. Mai nou s-a luat de piept cu cei de la Coca-Cola. Cică cei de la Coca-Cola folosesc modelul de umbrele de terasă ce se află protejat de Anghelache prin înregistrarea ca marcă proprie. Faptul că a câştigat, deocamdată, acest proces îi dă curaj să încerce şi alte speculaţii. Cert este că încă se menţine în afaceri, aparţine primei generaţii de privatizaţi imediat după decembrie 1989 şi şi-a câştigat certificatul de patron în economia de piaţă. Este capitalist, ce mai! Botoşanii mai are o categorie de oameni de afaceri care au reuşit. Numai că ei s-au privatizat pe scheletul unităţilor la care au lucrat sau le-au condus în perioada comunistă. Mă refer la Constantin Conţac, Manuela Zarug, Mihai Tincu etc. Succesul lor a depins de alţi factori şi nu poate fi apreciat tot atât de spectaculos ca al celor ce-au pornit de la nimic. Şi cei care şi-au ratat afacerile, şi cei care le-au reuşit, dacă este să-i judecăm individual, vom descoperi că viaţa lor este o poveste veselă sau tristă, marcată de împliniri sau de tragism. Să mai adăugăm că povestea vieţii lor este o firimitură din tranziţia economiei româneşti, perioadă ce ne-a marcat şi continuă să ne marcheze pe toţi. (Ioan Rotundu)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.