Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Social
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Reportaje
Publicitate
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
12661
De la 07 Ianuarie 2003
122872728

Porcul lui Lucullus

  • Ioan Rotundu
  • 1 January 2018, 23:00

Trăgând învăţăminte din păţaniile anilor trecuţi, Lucullus s-a decis să cumpere un porc la începutul lunii decembrie pentru că spre Crăciun preţurile urcă galopant. S-a informat şi a aflat că preţul unui kilogram de porc în viu oscilează între 8 şi 10 lei. Nu ieftin, dar nici scump!
Cu relaţii prin tot judeţul, Lucullus s-a decis să apeleze la cunoştinţele sale dintr-un sat de pe malul Jijiei, localitate nu departe de Botoşani. Conform celor stabilite telefonic, în dimineaţa zilei de 2 decembrie, Lucullus a fost prezent la faţa locului. Şi-a căutat cunoştinţele care l-au informat că au găsit la un om gospodar de frunte al satului un porc de vreo 120 kg. Numai bun de tăiat, gândi Lucullus, aşa că şi-a rugat prietenii să-i găsească şi un casap.
Cu casapul şi amicul după el, Lucullus a ajuns la poarta gospodarului ,lăudat. Satul este aşezat pe o coastă de deal care-şi propteşte poala în albia râului Jijia. Casa gospodarului avea curtea în pantă. Printr-o laterală a casei se şupurea un râuleţ cu un fir de apă abia vizibil dar care, probabil, la vremuri ploioase se umfla şi dădea pe alături după cum arătau malurile sale.
De cum a ajuns la poarta larg deschisă şi care stătea într-o rână, fiind desprinsă dintr-o încheietură, Lucullus intră la bănuială cu privire la gospodarul lăudat. Cunoştinţa sa strigă din poată:
- Domnul Ravac, domnul Ravac!
Linişte! Niciun semn că gospodarul ar fi acasă. Auzind numele de Ravac, Lucullus mai prinse un pic de curaj. Ravac înseamnă vin de calitate superioară care se obţine din mustul ce se scurge din struguri fără a fi presaţi în teasc. Gândea Lucullus că nu poarta este definitorie în a caracteriza omul gospodar deşi ea este cartea de vizită pe care o vezi din drum, fără a mai intra în proprietate.
- Omul are un cârd de capre, căruţă cu cai, aşa că o fi la târla unde-şi ţine caprele. Dar ştie că venim, aşa că trebuie să apară. Hai să intrăm, în curte să vedem porcul – zise cunoştinţa lui Lucullus.
Au intrat cu toţii în curte. Peste noapte ninsese. Pudra de zăpadă începuse a se topi, aşa că în curte se formase un strat subţire de noroi nu tocmai potrivit cu încălţămintea lui Lucullus. Dar ce nu face omul când vine vorba să taie porcul?! Îşi murui cizmuliţele şi în pişat de cal, că peste aşa ceva a fost nevoit Lucullus să calce.
Curtea gospodarului era împărţită în două. Curtea casei vechi, o casă bătrânească, lipsită de geamuri şi uşi, care sta lăsată pe spate gata să-şi dea ultima suflare. Alături de casă se afla un grajd fără uşă. Lucullus s-a dus în pragul uşii să privească înăuntru. A văzut un cal departe de a arăta zmeu-paraleu, plin de balega în care se culca peste noapte. Sub el o mocirlă adevărată format din pişat şi balega călcată în copite. Gospodarul nu prea s-a omorât cu curăţenia. Un miros puternic învăluit în aburii animalului venea spre Lucullus, aşa că a părăsit grajdul şi a întrebat cunoştinţa unde este porcul, să-l vadă până o veni proprietarul.
În laterala casei bătrâneşti se afla un coşer plin cu ştiuleţi de porumb, şi el cam şubred. Lângă coşer se afla căruţa, semn că stăpânul era plecat pe jos acolo unde-o fi plecat împins de nevoile zilei. Lângă căruţă un autoturism de vârstă înaintată dar sigur mai tânăr decât casa bătrânească.
Dincolo de coşer se afla o altă ogradă în pantă. Sub gardul din capătul ogrăzii se aflau priponiţi, la ceva distanţă unul de altul, doi porci. Priponiţi afară, fără nici un adăpost. În jurul priponului, cât se putea învârti porul, noroi de la zăpada topită şi excrementele animalului. Într-o treucă se puteau vedea resturi de mâncare. A analizat Lucullus ce mâncare se dădea porcilor şi s-a declarat mulţumit. Tărâţe de porumb, ceva cartofi fierţi, deci furaje naturale, semn că animalul va avea o carne gustoasă.
Însă mizeria în care înotau porcii îi dădeau fiori. Cu ani în urmă a cumpărat un porc de la un pădurar. Nu s-a uitat la coteţ să vadă că porcul trăia în noroi, în excrementele sale din care mai şi mânca, Carnea a avut gust de balegă, aşa că a dat-o unei familii nevoiaşe şi a cumpărat alt porc dar mult mai scump pentru că era deja Ajunul Crăciunului.
Mergând mai aproape de porcul pe care-l bănuia că este de vânzare, celălalt avea cel puţin 140 kg, Lucullus a descoperit în spatele coşerului un coteţ fără uşă şi fără împrejmuire în care dormeau alţi trei purcei micuţi. Acum a înţeles de ce Ravac era considerat gospodar de frunte al satului. Omul avea cârd de capre, căruţă cu cal, porci, maşină, coşer cu porumb, grajd pentru animale iar în ce-a de a doua curte se putea vedea o casă nou ridicată dar neterminată. După cum arăta, casa părea mai degrabă a fi ridicată după puterile unui nevoiaşi şi nicidecum de un gospodar de frunte al satului. Probabil că pentru săteni casa părea semn al avuţiei De gustibus non est disputandum, a rostit Lucullus, în gând, în latineasca tizului său antic de acum 2.000 de ani. Fiecare apreciază după cum îi sunt brăcinarii minţii!
Între timp, casapul i-a observat pe soţii Ravac venind pe uliţa satului.
- Vin! rosti el bucuros.
S-au salutat după obiceiul locului şi s-a trecut la negocieri. Lucullus a început cu întrebările. Ce mâncare dau la porci, de ce-i ţine afară şi nu într-un coteţ, dacă nu cumva noroiul de pe pielea animalului s-a impregnat şi şoriciul va mirosi a pământ etc. A început nevasta a meliţa. Îi mergea gura ca roata morii când a crescut şuvoiul apei. Mică la stat şi dopă la corp, nevasta se jura pe toţi sfinţii ce i-a auzit din gura preotului la biserică, adăugând şi un jurământ de credinţă către Dumnezeu, că porcul ei are carnea ce-a mai gustoasă. A tăiat şi ea unul anul trecut şi a fost foarte mulţumită de gustul cărnii.
Casapul, om al satului, s-a dat de partea lui Ravac şi i-a garantat lui Lucullus că el a mai tăiat porci cu pielea murdară dar că şoriciul a fost extra. Decizia lui Lucullus a venit după negocierea preţului. La ochi, porcul a fost considerat de 120 kg. Casapul s-a dat pe lângă Lucullus şi i-a şoptit că porcul are sigur 130 kg.
S-a negociat preţul. Lucullus a oferit 8 lei pe kg. Ravac a cerut 10, că a ţinut porcul cu tărâţă, cartofi şi uruială care costă. S-a bătut palma pe 1000 lei. Femeia a întins grăbită mâna şi a înşfăcat banii de la Lucullus, strecurându-i în pestelca zoioasă pe care o purta peste nişte pantaloni certaţi de ceva vreme cu apa.
Treaba cu negocierea fiind încheiată, s-a pus problema în ce colţ de ogradă să fie înjunghiat porcul care urma apoi să fie transportat cu maşina într-o altă locaţie unde să fie pârlit. Gospodarul ne-a arătat un colt de teren unde zăpada nu se topise. Încercarea de a trage porcul spre acel loc n-a reuşit. Guiţa nevrednicul, simţindu-şi sfârşitul, de se auzea dincolo de apa Jijiei. De sub coşer au ieşit lătrând trei potăi de talie mică care în tot acest timp nu se deranjaseră că au intrat străini în curtea casei în lipsa stăpânului. Una dintre javre l-a prins pe Lucullus de pantalon şi a început a-l flocăi. Porcul ţipa, Lucullus se lupta cu havra iar casapul căuta o sârmă să prindă porcul de bot.
Până la urmă s-a reuşit sacrificarea animalului care a fost urcat în portbagajul maşinii. Maşina a pornit iar peste curtea noroioasă a lui Ravac, plină cu fel de fel de lucruri inutile, s-a aşternut liniştea. În maşină Lucullus nu mai scotea nicio vorbă. L-a simţit casapul că nu-i mulţumit de ceva.
- Şefu’, nu-ţi pară rău! Porcul are pe puţin 1430 kg. L-aţi luat sub 8 lei(kg. Îl ferchezuiesc eu că n-o să-ţi vină a crede că este porcul din curtea lui Ravac. Da, casapul a făcut treabă bună. După ce a fost pârlit, curăţat peste tot cu apă caldă şi frecat cu peria aspră, porcul prinsese o culoare care te îmbia să rupi o bucată de şorici, Măcar de poftă! Carnea s-a dovedit gustoasă, aşa că Lucullus a prins curaj şi a scos sticla de votcă finlandeză pentru a-i cinsti pe cei din jur. Îşi făcuse socoteala că de-o fi carnea cu păcate de gust şi miros, păstrează votca pentru un alt porc S-a băut votcă, s-a mâncat şorici şi Lucullus a plecat mulţumit.
Acasă -a pus în ceaun cele cuvenite pentru pomana porcului şi când carnea a început să fiarbă, mirosul emanat dovedea că vorbele gospodarului Ravac au fost de om cinstit. Carnea avea culoare şi miros plăcute. Lângă platoul cu carnea frumos rumenită a fost aşezat un fund de lemn pe care s-a răsturnat mămăliga din ceaun. Sub roata galbenă şi aburindă s-a strecurat o felie de brânză de oaie, închegată acum trei ani, pentru a da rost şi savoare fripturii ca pomana porcului să fie bine primită, S-a ciocnit un păhărel cu palincă ardelenească iar Lucullus a rostit urarea sa preferată:
- De sufletul porcului, în sănătatea celor care l-au crescut şi se bucuria celor care-l vor mânca, Poftă mare!

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

Felicitare Primăria Avrămeni
Felicitare primarul Costel Romanescu
Felicitare Primăria Coţuşca
Felicitare Primăria Ibăneşti
Felicitare CONREC SA Botoşani
Felicitare Consiliul Local şi Primăria Ungureni
Felicitare Consiliul Municipal şi Primăria Botoşani
Catrenul săptămânii
Ioan Mamaische
Bancul zilei: Prosperitate diavolească
Horoscopul zilei de 2.01.2018
Lumea lu Rotundu: Festivalul internaţional de datini şi obiceiuri Coţuşca
Sorcova Jurnalului
Între ignoranţa şi dorinţa de publicitate a primarului Luchian
Ioan Rotundu
Romania se pregateste pentru decizia presedintelui
cu privire la legile vazute ca masuri de slabire a sistemului judiciar
Cât ia angajatul în mână, cât plătește firma.
Procedurile REVSAL
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog