Evenimentul a dezmorţit viaţa anostă şi plină de sărăcie a localităţii. Curiozitatea, dar şi speranţa, i-au adunat la porţile fostei Filaturi pe o parte din cei 864 de angajaţi din perioada regimului comunist.
Nu se putea ca un astfel de eveniment să nu fie şi în atenţia Jurnalului, aşa că am fost prezenţi cu mai mult de o oră de la declanşarea acestuia. În momentul de faţă, Filatura este proprietatea firmei franceze Formen’s Botoşani (s-ar traduce în româneşte „Pentru oamenii din Botoşani”), dar a devenit o ruină. Francezii, după ce şi-au tras profitul pe seama muncii ieftine din România, au mutat afacerea în raionul Briceni, Republica Moldova. Acum, în locaţia fostei Filaturi stau nişte pereţi goi, ruginiţi de apa de ploaie pătrunsă prin streaşină, cu geamurile sparte. La poartă se află o paznică extrem de devotată firmei franceze ce-şi mai păstrează afacerile în Botoşani, unde prin luna septembrie cei peste 300 de angajaţi au protestat faţă de abuzurile patronatului.
Am fi vrut să filmăm deplasarea grupului de oameni de afaceri italieni prin locaţia a ceea ce a fost odată o puternică unitate de producţie în profil textil, dar angajatul societăţii Formen’s Botoşani, un oarecare Năstase, ne-a interzis accesul în interior. Omul, transformat peste noapte din simbol al muncitorimii comuniste româneşti s-a dovedit un bun vechil al francezilor.
Italienii poartă, prin omul de afaceri român Valentin Făgărăşian, negocieri de peste un an de zile. Dărăbăneanul Stelică Strugaru a făcut peste 20 de deplasări înm Italia, pentru a prezenta oportunităţile de afaceri din zonă şi a-i atrage pe investitorii italieni.
Până la urmă, vizionând un film al locaţiei, oamenii de afaceri italieni au decis deplasarea la Darabani. I-au aşteptat peste o sută de localnici, foşti lucrători ai fabricii. Italienii au căzut şi, declarativ, au decis să investească.
Mi s-a părut interesantă intervenţia publică a unui italian. Cică a realizat cât de greu se poate ajunge la Darabani şi cât de greu o duc oamenii de aici. Motiv pentru el şi colegilor să investească . Da, dar ce
ce n-a spus italianul, profitul care se anunţă este cel care l-a determinat să ia o astfel de hotărâre. După vârstă, italianul pare a fi cunoscut bine socialismul promovat de Aldo Moro, dar decizia de a investi nu este mila faţă de sărăcia dărăbăneni ci oportunitatea câşttigului care se anunţă.
Cert este că Valentin Făgărăşian a reuşit să dea noi speranţe dărăbănenilor, trezind la viaţă atmosfera de doliu al târgului. L-am întrebat pe Făgărăşian dacă afacerea este una serioasă sau cu tentă electorală, el fiind candidatul ARD pe Colegiul senatorial Darabani – Săveni.
„Am plecat în Italia acum 20 de ani., Nu cunoşteam limba, nu aveam cunoştinţe. Am muncit pe brânci şi m-am realizat. Am mai multe societăţi, conduse de mine şi de soţie, cu peste 140 de angajaţi, în majoritate români. Sun respectat în mediul de afaceri italian. Nu-mi permis să-mi compromit imaginea acolo, la ei. Aş da faliment imediat. Ce fac acum este început în urmă cu peste un an. Acum a fost sorocul să se încheie afacerea. Sunt direct implicat ca acţionar şi sper ca în luna martie 2013 să iasă pe poarta fabricii primul lor de producţie.” – ne-a declarat Făgărăşian.
Un alt personaj dărăbănean implicat în orizontul optimist asl acestei investiţii este deputatul PDL Stelică Strugaru. Acesta l-a descoperit pe Făgărăişan ca român realizat în Italia şi care l-a atras spre Darabani. Făgărăşia este braşovean get-beget dar soţia sa este dărăbăneancă. Prin soţie a ajuns el să fie interesat de fosta Filatură.
Ieri, la Darabani, atmosfera a fost una de speranţe pentru un viitor mai prosper. Cei prezenţi au simţit că sărăcia poate fi scoasă din casă numai dacă au un loc de muncă şi nu rămân robii ajutorului social oferit de guvern, indiferent de culoarea lui politică.
Mai am ceva de adăugat. În primăvară, pe la jumătatea lunii mai am realizat reportajul „Darabni – polul sărăciei”. Am ilustrat în acest reportaj dorinţa inginerului Corneliu Aroşoaie de a ajunge primarul oraşului şi de a găsi un investitor pentru ba reporni Filatura.
Ieri, la Darabani, au venit investitorii să împlinească dorinţa, promisiunea electorală aa celui pe care l-au ales primar. Numai că primarul a lipsit. N-a primit dreptul de liberă exprimare în numele comunităţii de şa şefii săi politici de la PSD Botoşani. Păcat!
Ioan Rotundu
Ioan Rotundu
