Apa Prutului a săpat, în zona localităţii Horodiştea, în malul românesc, dând naştere la o nouă albie. Odată cu noua albie, o suprafaţă de teren românesc, (aproximativ 100 ha) a devenit insuliţă şi totodată alăturată teritoriului Republicii Moldova. Ajunşi prin zonă, încă în perioada când prefectul Botoşanilor era social-democratul Costică Macaleţi, autorităţile comunei Păltiniş ni s-au plâns de faptul că aproape un kilometru pătrat de pământ românesc a devenit controlat de Republica Moldova, iar autorităţile noastre judeţene, deşi sesizate, n-au făcut nimic.
Noi am preluat problema şi am adus-o la cunoştinţa prefectului Macaleţi, care s-a angajat să i-a legătura cu Guvernul Năstase, mai exact cu cei de la Externe, pentru a le prezenta situaţia creată. La acea vreme, prin 2003 – 2004, problema putea fi rezolvată cu vreo 20 miliarde lei, în sensul că se cereau ridicate nişte diguri care să apere malul românesc de eroziunea apei şi totodată să redirijeze apa pe albia veche, recuperând insuliţa şi alipind-o teritoriului României, unde i-a fost locul din totdeauna.
Alegerile din 2004 au fost marcate şi de vehicularea electorală a situaţiei de la Horodiştea, atât prefectul Macaleţi cât şi alte autorităţi bătându-se cu pumnul în piept că dacă vor fi realeşi vor rezolva problema. Macaleţi a pierdut funcţia în favoarea liberalilor, dar senatorul Răzvan Theodorescu s-a angajat să se implice personal în rezolvarea acestei delicate probleme de graniţă. Era necesară intervenţia la nivel de Guvern Tăriceanu, pentru a aloca banii necesari lucrărilor hidrotehnice.
Anii au zburat, iar noi, prin 2006, am ajuns din nou la Horodiştea, spre a verifica dacă autorităţile române şi politicienii care s-au bătut cu pumnii în piept că rezolvă problema au trecut la fapte. Am putut constata cu amărăciune că nimeni n-a depăşit faza vorbelor. Petru Avornicesei, consilier local, ne-a prezentat situaţia la zi. Nici unul din demersurile lor de la nivelul primăriei nu primise atenţia cuvenită. Ne-am înfiinţat din nou în faţa prefectului, de această dată a lui Cristian Roman, prezentându-i situaţia actualizată, adică agravată, că apele Prutului au continuat să erodeze malul românesc.
Prefectul Roman s-a mişcat repede. A luat legătura cu autorităţile din Păltiniş, apoi cu cei de la Guvern. N-a durat mult, şi tot în cursul anului 2006 mi-a prezentat un document, înaintat deja Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, în care figura, ca prioritate o investiţie intitulată „Consolidare mal şi refacere traseu râu Prut zona Horodiştea”. Investiţia a fost propusă pentru că „în zona de graniţă cu Republica Moldova, se desprinde o suprafaţă de cca 80 ha din suprafaţa României. Sunt necesare lucrări de executare a unui canal „pionier” pe 3,5 km şi consolidarea zonei de închidere de meandră pe o lungime de 200 m. Valoare estimată – 4.000.000 Ron.” Întrebat şi când va demara investiţia, prefectul Roman n-a mai putut da un răspuns concret. Totuşi, un prim pas se făcuse.
În acelaşi timp ne-am adresat şi ing. Vasile Cercel, directorul Oficiului Judeţean de Gospodărirea Apelor Botoşani. „În momentul de faţă o suprafaţă de 81,7 ha teren, fost românesc, nu mai este al nostru, fiind tăiat de albia Prutului şi alipit Moldovei” – ne declara el în 26 mai 2006. Mai pesimist decât prefectul Roman, inginerul Cercel nu credea la acea vreme că investiţia propusă va demara prea curând, nefiind bani. Şi a avut dreptate.
În tot acest timp, Primăria Păltiniş şi consilierii locali tot presau asupra autorităţilor de la judeţ să se facă ceva. Consilierul Aeptru Avornicesei a iniţiat o scrisoare pe care au semnat-o cu toţii şi au trimis-o la Guvern, Preşedinţie, Externe, OGA etc. În cele din urmă lucrurile au început să prindă contur. Sub controlul Regiei Naţionale a Apelor, Agenţia Iaşi, spre sfârşitul anului 2006, la Horodiştea s-au demarat lucrările de amenajare a drumului de acces către viitoarele lucrări de amenajare a albiei Prutului. Chiar dacă suma era simbolică, de vreo patru miliarde lei vechi, tot a fost ceva.
În 2007 s-au alocat câteva zeci de miliarde de lei vechi, iar îndiguirile au devenit vizibile. S-a decolmatat şi vechea albie, aşa că apa Prutului a început să curgă prin acel loc. Până anul trecut se cheltuise peste 40 miliarde lei. Anul acesta s-a alocat suma de 23 de miliarde şi se speră ca lucrările să fie duse la bun sfârşit. Acestea sunt informaţiile de ultimă oră, culese sâmbătă, la faţa locului, adică la Horodiştea. „Cred că merit o statuie, pentru ce-am reuşit să fac pentru a ne recupera pământul” este de părere consilierul Petru Avornicesei, omul care a pus mult suflet, alături de primarul Costel Romanescu, pentru a determina autorităţile statului să reacţioneze.
Poate că statuie ar fi ceva prea pretenţios să i se ridice, dar o recompensă morală tot i se cuvine. „Cetăţean de onoare” al comunei, că tot este la modă o astfel de recompensă. E o sugestie! (Ioan Rotundu)