Căruţele cărau necontenit saci cu haine, aruncate peste lucerna adunată de-a valma pentru animalele duse pe deal, la un loc cu hrana pentru familiile care se pregăteau de supliciu. „ Ne mutăm. Vine apă mare. Iar! Într-o oră iaca cât a crescut”, plânge o femeie în timp ceţi spăla târlicii în apa tulbure care acoperea drumul. Sute de hectare cu porumb au fost inundate spre disperarea localnicilor care sperau să scoată recoltă bună la toamnă.
Când constructorul fură…
Douăzeci şi două de familii s-au întors acasă încă de acum doi ani după ce apele Prutului s-au retras, asta în condiţiile în care Guvernul le-a strămutat locuinţele pe deal. „Cine i-a dus înapoi la casele vechi”, întreba cineva…
A strămutat e un fel de a spune, pentru că oamenilor li s-a adus materiale de construcţie şi fiecare lăsat de capul lui. Câteva familii mai vrednice s-au apucat de treabă aşa cum s-au priceput şi au ridicat un acoperiş deasupra capului. Pentru alţii, Primăria din Hudeşti a tocmit un constructor, firmă care se respectă, despre care nici un localnic nu a ştiut să spună cum se numeşte.
„A fost cineva care a lucrat, a avut muncitori, care au furat materiale, nu am eu păr pe cap. La urmă au pus bolţarii pe cant , ca să intre mai puţini că nu mai aveau ce fura. La plecare au furat şi coarba de fier de la fântânile astea făcute aici, şi nu numai coarba, ci şi valul cu totul. Asta aşa ca la plecare. Nici măcar nu ne-a terminat casa, uitaţi-vă cum arată, vai de viaţa noastră” s-a plâng nea Mihai Stoian (foto 1), arătând spre căsuţa pipernicită, a căror pereţi arată ca după bombardament, cu toate că e nouă.
„Şi-au bătut joc. Acum doi ani a fost aici şi un perfect perfect de la Botoşani, care umbla numai beat”, se plânge alt sătean,. „Am şase copii şi nu am nici măcar sobă. Când s-au apucat de construit au zis că ne dă măcar o cameră la gata, dar nici măcar nu e dat cu gled în interior. Nu am nici sobă înăuntru. Spuneţi cum se trăieşte aşa. De asta ne-am mutat în casa de la vale, chiar dacă apele de acum doi ani au stricat-o rău” a spus Radu Munteanu (foto 2).
Am încercat să aflăm ce firmă de construcţii a lucrat de mântuială la construcţia caselor cu materiale de la Guvern pentru săracii din Baranca, care nu au alt venit decât ajutorul social. Primarul de Hudeşti nu a fost de găsit. „Este la Baranca” au spus de la sediul primăriei. Nu era, dar asta e altă poveste. Erau însă poliţiştii de frontieră care verificau maşinile fugărite de apele Prutului care creşteau ameninţător, într-un exces de zel în lupta împotriva contrabandei cu ţigări.
De la nuntă la moşie, fără păs de primărie
La Rădăuţi Prut oamenii stăteau cu ochii pe apa care le-a dărâmat peste 140 de case cu doi ani în urmă. Prutul era liniştit, dar se aştepta să crească un metru jumătate cu toate că nu era justificată temerea. oamenii însă şi-au strâns într-o geantă actele personale şi câteva lucruri. „Orice este posibil. pe bază la ce am păţit că m-a inundat până la ferestrele casei acum doi ani, nu mai stau indiferentă. Măcar actele şi pozele să le ţin lângă mine” a spus Rodica Negru.
Primarul de Rădăuţi Prut, Viorel Nichiteanu, din nou nu era la post, ci pe tarlalele societăţii agricole pe care o administrează. La inundaţiile din vara anului 2008 primarul s-a alat la o nuntă. Şi-a închis telefonul şi nu a putut fi anunţat că apele au năvălit peste sat.
Era însă primarul de Păltiniş şi cel de Coţuşca. priveau îngrijoraţi spre apele Prutului. „ Aşteptăm să crească un metru jumătate. Punem pariu că se poate?” a spus primarul de Păltiniş, Costel Romanescu. Chiar dacă îngrijorarea sătenilor cu privire la o eventuală viitură nu a fost justificată de această dată, rămâne cert că orice ploaie torenţială mai serioasă îi pune în gardă şi le dă viaţa peste cap. (Lavinia Preda)