Aqu fost prezenţi primari de comune şi demnitari de funcţii raionale din Ucraina şi Republica Mo0dflova, oameni de cultură şi istorici români care au susţinut ani la rând spiritul de unitate naţională din aceste teritorii româneşti aflate vremelnic sub administraţia altor puteri statale.
Evenimentul a fost unul de o simţire românească fără asemuire în înţelegerea noastră istorică ca stăpâni ai locului. De exemplu, cei din Ucraina au trecut graniţa la o oră când autorităţile ucrainene dormeau, pentru ei însemnând un act de eroism naţional.
Cei din Republica Moldova au trecut mult mai uşor graniţa, la Lipcani -. Rădăuţi Prut, fiind mult mai apropiaţi de teritoriul mamă.
Sufletul acţiunii a fost profesorul dărăbănean Constantin Moroşanu, susţinut de colegii săi de catedră şi de dărăbănenii care ştiu ce înseamnă să fii român şi în zilele noastre.
Să mă scuze dărăbănenii, dar am constatat cui tristeţe că locuitorii oraşului habar n-aveau ce de evenimentul din urbea lor. Iar când întreaga asistenţă, cu steagurile tricolore şi cu românii din Ucraina şi Moldova îmbrăcaţi în costume naţionale tradiţionale moldoveneşti au mers să depună coroane la monumentul eroilor de lângă Primăria Darabani şi apoi la statuia poetului Eminescu din parcul central, s-au privit la procesiune ca la vena ieşit din comun.
De o emoţie sufletească extraordinară s-a dovedit a fi corul românilor din Cernăuţi, un cor care a cântat pe mai multe voci cântece patriotice de suflet românesc dar şi melodii patriotice bucovinene pline de durerea sufletească pentru nostalgia faţă de ţara mamă România.
Nu miu-am putut imagina niciodată că oameni la vârste de peste şaptezeci de ani, români adevăraţi, au putut cânta cântece necunoscute nouă., dar pline de idealuri şi de sentimente curat româneşti, fără teama că vor suporta consecinţele autorităţii ucrainene.
Partea oficială a întâlnirii s-a consumat cu discursuri istorice legate de transferul provinciei moldoveneşti numită Basarabia, la 1912, sun autoritatea Imperiului Rus, ca să ajungem la perioada Unirii Moldovei cu Ţara Românească aşi apoi la Marea Unire de la 1918. Istoricii au rememorat istoria noastră, cu întreaga ei tristeţe, dar au venit şi momentele de bucurie sufletească.
Corul de la Cernăuţi "Dragoş Vodă" (imagine You Tube) a cântat, pe lângă melodiile patriotice, pe la noi uitate. şi melodii de înalte simţăminte româneşti cum numai Bucovina lui Eminescu le putea descoperi în sufletul ei de românesc.
Am dialogat cu profesorul şi jurnalistul cernăuţean Vasile Bâcu, am dialogat cu doamna Chirilă, sufletul corului de la Cernăuţi, am stat de vorbă cu primarii din Ucraina şi Moldova, m-am simţit român cum nu m-am simţit niciodată.
Pădurarul poet Gheorghe Şodrânga, prieten al Codrilor Cosminului, prietenii de nădejde ai domnitorului Ştefan cel Mare, a recitat din creaţiile sale poetice câteva poezii care au stors lacrimi de la cei prezenţi, Doamne, habar nu avem noi, botoşănenii, ca să nu spun românii, ce înseamnă patriotismul de Neam şi Ţară.
În atmosfera creată, de sărbătoare naţională, până şi cameramanii, aceşti anonimi ai reportajelor televizate, oameni de televiziune căliţi în profesia lor, au dat la iveală trăirea sentimentelor de unicitate pentru fiinţa de a fi român. Cine va putea urmări în seara zilei de 1 Decembrie, Ziua naţională a României, reportatul din emisiunea Lumea lu Rotundu va putea înţelege mai bine ce eveniment s-a consumat la Dearabani, duminică 25 noiembrie 2012.
Evenimentul consumat a avut şi părţile lui neplăpcute, dar nu vreau să umbresc reportajul de faţă cu astfel de consemnări. Nici nu le voi ierta! Ce-am scris în rândurile de faţă sunt impresii la cald, la nicio oră de la apariţia pe site. Încă mai aveam umedă mâna cu care am transmis urări de despărţire celor prezenţi la Darabani, români de o ispravă cum numai Dimitrie Cantemir le-ar fi putut consemna existenţa istorică.
Ioan Rotundu