Se spune că de câte ori Dumnezeu făcea un lucru bun, diavolul, la concurenţă, mai inventa câte un viciu. Hristos le-a spus primilor săi preoţi „Luaţi Duh Sfânt”. Când preoţii noştri sunt hirotoniţi, pe lângă harurile duhovniceşti primite prin mâna ierarhului, se prea poate ca sub potcapul lor să se strecoare şi oarece cadorisiri ale celui rău. Altfel nu se poate explica invidia, lăcomia, egoismul şi alte metehne sălăşluite sub felonul preoţesc în zilele noastre. Mai grav este că, de multe ori, răul se strecoară în firea omului fără a cere acceptul. În astfel de situaţii victima nu conştientizează nenorocirea care l-a lovit. În Cătămărăşti Deal, comuna Mihai Eminescu, preot paroh aproape 30 de ani a fost Ştefan Holban. Pe lângă sâmburele de imperfecţiune umană, pentru că este şi om nu numai preot, părintele Holban are meritul de a fi dus mai sus de temelii construcţia unei biserici. După atâţia ani de păstorire în aceeaşi parohie, este lesne de înţeles că enoriaşii s-au legat sufleteşte de păstorul lor. Altfel spus, în accepţia unei femei din Cătămărăşti, mai bea părintele din când în când, că doar este om, dar ca preot a fost deosebit. De anul trecut, părintele Holban a fost scos la pensie. Gurile spoite nu tocmai duhovniceşte au lansat ipoteza că pensionarea fostului preot a fost una strategică. Adică s-a dorit ca astfel să se facă loc unui preot mai tânăr, care ar avea un atu în plus, fiind nepot de-al protopopului Lucian Leonte. Cei din Cătămărăşti au obiceiul de a-l mai chema pe Holban(foto2) pentru anumite servicii şi asta pentru că părintele le-a fost chivernisitor al sufletelor aproape trei decenii. Lucrul acesta nu a fost pe placul noului preot Vasile Emanoil Creţu(foto1). Se spune despre acesta că i-a interzis colegului Holban să mai viziteze cetăţenii din Cătămărăşti. După discuţiile avute cu cei implicaţi, am dedus că totul se reduce la adjudecarea mălaiului duhovnicesc. Cu toate acestea, noul preot marşează pe ideea toleranţei şi a slujirii în Domnul. Localnicii continuă, însă, să ducă dorul preotului Holban. Emanoil Creţu, înainte de a fi numit paroh la Cătămărăşti, a slujit la o biserică din Neamţ.
„Eu nu am nimic cu părintele Holban. A făcut multe lucruri bune aici, a ieşit la pensie. Are obiceiul de a merge şi în alte parohii, nu numai aici, unde oficiază diverse slujbe. Nu este corect aşa, pentru că există un regulament care spune în ce condiţii poate proceda aşa. Nu am nimic împotrivă dacă oamenii îl cheamă, dar să mă anunţe şi pe mine. Trebuie să slujim împreună, pentru că acum eu sunt paroh aici. Oamenii vorbesc pentru că sunt şi cârtitori, dar nimeni nu poate să-l cheme doar pe el la diverse servicii” , a explicat preotul Creţu. Într-un fel poate că are şi el dreptate, pentru că parohia nu este chiar mare şi veniturile sunt pe măsură. Dar, după cum se predică în unele biserici, omul este dator să-şi caute duhovnicul potrivit. Iar dacă unii îl vor pe Holban, pretenţia preotului Creţu, regulamentară sau nu, frizează cumva cultul personalităţii. Povestea are iz de autoritate autodeclarată asupra voinţei individuale. Traian Boca a fost consilier parohial pe vremea lui
lui Holban, dar a lucrat cândva şi prin Protopopiatul Botoşani.
„Holban a fost plăcut aici şi normal că oamenii îl mai cheamă câteodată. Dar preotul cel nou, despre care am înţeles că este cumnat cu protopopul Leonte, şi-a format nucleul lui, schimbând anumiţi oameni. Lângă mine stă cineva care a avut un deces la care l-a chemat pe Holban. Preotul nou s-a supărat şi a insistat să fie prezent şi el pentru a sluji împreună. Ceea ce face el este un fel de separatism şi nu este corect. Poate că cineva îl vrea la anumite servicii doar pe Holban. Cu ce putere legală să i se interzică preotului sau nouă aşa ceva” , a pus degetul pe rană Boca. Acesta, o vreme, până după revoluţie, s-a ocupat la Protopopiat de distribuţia calendarelor ortodoxe în parohii. Traian Boca este şi cel care, la ungerea ca protopop de Botoşani, l-a adus pe Lucian Leonte la Botoşani.
„Slujea la o parohie dincolo de Guranda. L-am adus cu un IMS. Pe drum, mi-a sărit o roată de la remorca IMS-ului. Am abandonat remorca şi l-am adus pe proaspătul protopop la Botoşani, care luase locul lui Diaconu. Leonte mă cunoştea bine, din Protoierie, dar, după un timp nu a mai avut nevoie de serviciile mele” , şi-a mai amintit Boca. Foştii enoriaşi ne-au spus că părintele Holban ar fi fost mutat pe la Copălău. Noi l-am găsit slujind la Biserica Sfântul Gheorghe din Botoşani.
„Nu-mi interzice să merg în Cătămărăşti, dar nu vrea să merg la oamenii care mă cheamă. Dar haideţi să lăsăm lucrurile aşa, nu vreau să am necazuri dacă veţi scrie ceva” , a fost reacţia lui Holban. În acest timp, oamenii nu înţeleg de ce există „această mâncărime” între preoţi. Preotul Creţu are ambiţiile lui, intenţionează să continue ce a început predecesorul său, vrea să şi-i apropie pe oameni, dar aşa nu va reuşi. Este adevărat poate că drumul spre iad este pavat cu intenţii bune. Dar este greu de crezut că drumul spre rai poate fi pavat cu vrajbă frăţească, sau lupta pentru… mai mult. Ce se întâmplă la Cătămărăşti ni s-a părut foarte asemănător cu o secvenţă din viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. Departe de noi intenţia de a face o comparaţie a Sfântului cu unii preoţi de azi. În vremea când era episcop al Constantinopolului, Ioan a desfăşurat o intensă activitate misionară de redresare a moravurilor. Ba chiar, pentru că i se păreau nejustificate anumite cheltuieli pentru episcop, a dispus ca banii să se trimită spitalelor. Atitudinea sa nu a fost pe placul mai marilor săi. Aceştia l-au determinat pe împăratul acelor vremuri să dea un edict de marginalizare a Sfântului.
„Oricui ascunde vreun episcop sau cleric, sau, pur şi simplu, primeşte pe cineva care este în comuniune cu Ioan, să i se confişte casa” spunea edictul, după cum s-a consemnat în lucrarea „Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur” apărută în 2001 la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Comentariile sunt de prisos. Dar tot trebuie să amintim că este
„vai de cel care se sminteşte, dar mai vai de cel prin care vine sminteala”. (Marian MOROŞAN)