În spatele sediului Casei Armatei din Botoşani, în urmă cu câţiva ani, s-a ridicat o capelă militară unde slujeşte preotul Ştefan Cezar Grădinaru. Mă aflu arondat în parohia acestei biserici, iar preotul Grădinaru mi-a călcat pragul în fiecare an, atât cu Ajunul Crăciunului cât şi cu cel al Bobotezei.
De-a lungul timpului, am făcut parte şi din parohia Bisericii Sf. Ilie, părintele protopop Lucian Leonte fiindu-mi păstor spiritual, cum se mai obişnuieşte a se spune preotului de parohie. Numai că toţi cei din cartier sunt deosebit de încântaţi de modul în care slujeşte preotul militar Grădinaru, de reuşita sa în a aduna enoriaşii în jurul acestei capele militare.
Prezenţa la slujbe a crescut semnificativ, iar în ultima perioadă vin la biserică şi botoşăneni arondaţi altor parohii. Vin pentru că au descoperit în părintele Grădinaru un om deosebit de devotat credinţei, o credinţă sinceră, lipsită de fast şi plină de modestie. Părintele are har duhovnicesc, manifestă o grijă cu adevărat părintească faţă de problemele cu care se confruntă credincioşii din parohia sa, este oricând dispus să-ţi ofere un sfat util, să-ţi adreseze o vorbă încurajatoare, să te ajute să depăşeşti momentele dificile ale vieţii. Mai stă în obişnuinţa părintelui de a nu lua acasă pomenile aduse la biserică, ci a le împărţi la cei nevoiaşi. O grijă aparte o manifestă faţă de copii, cărora în ajunul Crăciunului a avut grijă să le facă daruri.
Ieri a fost la capela militară slujba de Bobotează. Au venit mulţi credincioşi, unii din zona Unirii, de la părintele Grigore Diaconu. Părintele Grădinaru a beneficiat de ajutorul unui pluton de militari care l-a ajutat în umplerea cu apă a unui uriaş butoi, care în urma slujbei religioase a fost sfinţită şi transformată în agheasmă. Deşi cei dornici de a lua agheasmă au fost mulţi, toată lume a-s aşezat civilizat la rând, fără a se călca pe picioare, fără a-şi da coate, fără a se insulta.
Părintele a reuşit că transfere disciplina cazonă şi asupra credincioşilor, determinându-i să devină civilizaţi şi să se respecte între ei. Şi disciplina de ieri n-a fost o întâmplare, ci un mod de comportament al credincioşilor devenit obişnuinţă, pentru că părintele, cu blândeţe dar şi fermitate, a reuşit să întroneze o anumită ordine pe care credincioşii au înţeles s-o respecte.
Afară, în faţa capelei, s-a aflat o cruce de gheaţă, făurită tot de militari şi amplasată peste noapte. Credincioşii, urmând tradiţia, au lipit de ea monede de diferite valori şi culori, cu speranţa că vor beneficia peste an de prosperitate şi tihnă sufletească.
Mai are părintele Grădinaru obiceiul de a nu se lungi la predică, fapt extrem de apreciat de cei veniţi să-l asculte. Părintele predică pornind de la premisa că este ascultat de oameni ce posedă o anumită pregătire culturală, aşa că nu intră în detalii plictisitoare şi nu perorează zeci de minute sau ore întregi, cum îşi plictisesc alţi preoţi enoriaşii veniţi la slujbă. Formaţia de militar îl ajută să fie scurt, concis, explicit şi ascultat cu interes.
Slujba de ieri a încheiat-o tot cu o predică scurtă, după care cei prezenţi s-au rânduit cu răbdare pentru a lua agheasmă. Iar părintele Grădinaru a mulţumit public militarilor şi ofiţerilor care l-au ajutat. Să-i dea Dumnezeu sănătate părintelui militar Grădinaru şi să-l apere de duşmanii din interiorul Bisericii, care deja au început să-l privească cu pizmă şi să-i râvnească locul.
Ioan Rotundu