Cabinetele parlamentare – un moft politic inutil

Pentru că o parte dintre parlamentarii noştri nu mai dovedesc să declare înfiinţarea de cabinete prin localităţile judeţului, ne-am propus să mergem la faţa locului şi să aflăm cât de utile sunt acestea comunităţii respective. Un prim popas l-a făcut la Săveni, unde deputata PSD Doina Dreţcanu a raportat că şi-a deschis un cabinet, urmată în declaraţii de către deputatul democrat Radu Drăguş.
Ajunşi în Săveni, ne-am postat pe cochetul pietonal proaspăt amenajat şi am început să întrebăm de trecători unde se află cabinetul celor doi parlamentari. Cei interpelaţi ne priveau cu uimire, unii chiar intrigaţi de întrebările noaste sâcâitoare, strângeau din umeri şi-şi vedeau de drumul lor. Văzând că aşa nu obţinem nimic concret, ne-am dus la primărie. La intrare, poliţistul comunitar ne-a întrebat de sănătate, adică cine suntem şi care este scopul şi durata vizitei noastre. Pentru că s-a arătat predispus la vorbă, l-am întrebat şi pe el dacă ştie de vreun cabinet parlamentar. Omul a râs superior şi ne-a arătat două. Ambele situate la parterul clădirii primăriei. „Aici este cabinetul unui deputat de la PSD. Şi-a scris numele pe uşă. De vreun an şi ceva n-a deschis nimeni uşa asta.” Intr-adevăr, pe uşă scria deputat PSD Doina Dreţcanu – ore de audienţă: joia între 10.00 – 13.00. Ştiind că joia deputata încă lucrează în Parlament, adică este la Bucureşti, orarul de audienţe a fost fixat ca să fie. „Aici este cabinetul domnului Drăguş. Pe el nu l-am văzut. Dar din când în când mai trec pe aici oamenii de la Partidul Democrat” – ne-a explicat galant poliţistul comunitar. Pentru a ne convinge că lucrurile nu stau altfel, am luat legătura cu viceprimarul Relu Târzioru. Dumnealui ne-a confirmat ceea ce deja ştiam de la poliţistul comunitar.
La Vorona, una dintre cele mai mari comune ale judeţului, cabinet parlamentar are numai deputatul PSD Cătălin Buhăianu. Normal, de vreme ce primarul Aurel Ştefan este tot PSD. Cabinetul este amplasat în fostele birouri ale cooperaţiei de consum, cu firmă mare pe peretele exterior. Cetăţenii întrebaţi ne-au spus că n-au ştiinţă de vreun deputat, dar că domnul primar trebuie să ştie, că la el vin şefii de la judeţ. Un singur localnic a fost în măsură să ni-l descrie pe deputat, ca pe un tânăr cu părul creţ, care vine foarte rar prin comună.
La Tudora ştiam că au cabinete deputaţii Dreţcanu, Drăguş şi Câmpanu. La primărie nimeni. Primarul Lesuc şi vicele Livadaru tocmai plecaseră la Botoşani. La şcoală, ghinion. Directorul Semian plecare la masă, cu doar două minute înaintea sosirii noastre. Ne-am învârtit prin centrul localităţii, ca să atragem atenţia că suntem de la presă. Un grup de trei localnici ne-au informat că dacă vrem să vedem cabinetul parlamentar, să mergem la căminul cultural. Pe zidul căminului, într-un colţ, era firmă mare şi ochioasă: „Cabinet Parlamentar – Deputat Radu Drăguş – Partidul Democrat”. Pe uşa de sub firmă, când am dat să intrăm, am văzut scris „Punct farmaceutic”. Următoarea uşă s-a deschis şi am intrat într-un hol, de unde, pe o sacră interioară am urcat la etaj. Aici, într-o cameră încuiată era şi cabinetul. Până la urmă am dat peste medicul comunei, George Luca, un moldovean venit de peste Prut şi asimilat de comunitate. Medicul, consilier liberal, ne-a lămurit în detaliu. Drăguş mai vinea prin comună, dar de când şi-a deschis cabinet în Italia, mai mult vine un consilier al său. Dreţcanu şi Câmpanu n-au cabinete. Au depus cerere către consilierii locali, dar, în lipsă de spaţiu cererile n-au fost onorate. Aşadar, cei doi au raportat cabinete fictive.
La Flămânzi trebuia să localizăm cabinetul lui Dărguş. Nu l-am localizat, că n-a ştiut nimeni să ni-l arate. L-am tăiat de pe listă, că ce se taie nu se fluieră. Deputaţii Ştefan Baban – PRM, Costică Macaleţi – PSD, Mihai Malaimare – PNL, senatorii Ţâbuleac – PLD, Răzvan Theodorescu – PSD sau Gavril Vasilescu – PC, în afara cabinetelor din Botoşani, pe care le onorează cu prezenţa la sfârşit de săptămână, dacă le onorează, nu s-au mai complicat cu înfiinţarea de cabinete prin judeţ. Poate că bine au făcut. Ce, cei care au cabinete au schimbat cu ceva soarta comunităţilor respective? Nu, că n-au nici un fel de pârghii de acţiune şi nu-i bagă nimeni în seamă. În afară de cuvinte de consolare, parlamentarii nu le pot oferi şi alt sprijin celor care-i contactează.
Ce-am găsit în localităţile în care ne-am deplasat, am considerat suficient de convingător şi pentru restul, aşa că n-am mai consumat benzina, care costă. Concluzia noastră este că în afară de faptul că parlamentarii primesc nişte sume forfetare substanţiale, în numele întreţinerii şi funcţionării acestor cabinete, bani care, necheltuiţi, în realitate le rămân în buzunar, aceste cabinete n-au nici un rost. Raportate pe hârtie în manierea în care se raporta producţia agricolă de către fostele CAPului la judeţeana de partid, dincolo de cifra statistică stă goliciunea faptelor. Totul nu-i decât un moft politic inutil. Şi, atunci, firesc, ne mai întrebăm: La ce bun ajută această fanfaronadă politică? La nimic!