Doamna, ajunsă în fruntea ANPH graţie împărţirii tortului puterii pe criteriu politic şi nicidecum după meritele profesionale, s-a arătat extrem de nemulţumită că pe site-ul Jurnalului a fost publicat, în 25 iulie 2009, articolul intitulat Inginera informaticiană Dreţcanu ne explică cum stă treaba cu handicapaţii. Nemulţumirea sa consta în faptul că în titlu s-a făcut referire la pregătirea sa profesională care, ce-i drept, n-are nimic de-a face cu funcţia deţinută, pentru şefia acestei Autorităţi fiind recomandată pregătirea de psiholog, o profesie apropiată acesteia sau, eventual, cea de economist.
N-am ştiut în ce context a fost scris acel articol, dar am asigurat-o pe doamna Dreţcanu că cel care a dat titlul articolului merită un premiu, pentru că a sesizat corect incompatibilitatea dintre profesia sa şi funcţia deţinută.
Ce se întâmplase? În chiar ziua plecării mele în vacanţă, aflată la Botoşani, doamna Dreţcanu a susţinut o conferinţă de presă la sediul PSD şi a căutat să-şi facă remarcată noua funcţie, ce are rang ministerial. Numai că doamna Dreţcanu, ca ingineră informatician, are tot atâtea elemente psihologice comune cu rostul Autorităţii cât are şi ciobanul de pe Curcubăta cu calculatorul.
Nu este prima dată când doamna Dreţcanu mă sună pentru a-şi declara nemulţumirea faţă de unele articole ce apar în Jurnalul şi care nu-i aduc laude, ci critici extrem de întemeiate. Însă de această dată tupeul său a mers prea departe. Pur şi simplu ea mi-a cerut să introduc în redacţie cenzura asupra titlurilor, iar dacă ceva nu-i va placea totuşi, să execut imediat indicaţiile sale. În doi ani de mandat ca deputat social-democrat, doamna Dreţcanu n-a aflat că în România cenzura este desfiinţată prin Constituţie, că în România, ca stat european, presa se bucură de libertatea de exprimare. Dacă dumneaei nu-i place ce scriem, să nu mai citească. Dacă nu-i place ce scriem despre persoana sa, să renunţe la funcţiile publice, de care de nouă ani de zile profită din plin, să-şi găsească preocupări de ordin privat şi nimeni nu-i va mai reproşa nimic.
Cât timp va continua să se înfrupte din banul public, să beneficieze de protecţia şi favoritismele politicului, noi vom continua să-i sancţionăm greşelile. Când nu va mai cere votul cetăţeanului şi nu va mai primi leafă din impozitele plătite de contribuabili, îi vom respecta intimitatea vieţii private şi profesionale.
În ce priveşte funcţia deţinută, cea de şef la ANPH, chiar că n-are nimic comun cu profesia sa de ingineră informaticiană. Dacă doamna Dreţcanu ar fi avut cât de cât vreun sentiment de milă faţă de persoanele c u handicap pe care le reprezintă, în urma publicării articolului intitulat Drama umană din Botoşani, Aleea Luizoaiei nr. 10, apărut în 22 iunie a.c. şi cel intitulat Ceaţă totală peste Botoşani, Aleea Luizoaiei nr. 10 din 24r iunie a.c., ar fi intervenit în favoarea acelor tineri handicapaţi ajunşi bătaia de joc a unei englezoaice.
Ori, doamna Dreţcanu n-a citit acele anchete zguduitoare şi n-a sunat la redacţie să ne ceară detalii asupra cazului. Dovadă că îşi exercită funcţia stric prin interesul politic, iar persoanele cu handicap psihic şi fizic nu prea sunt aducătoare de voturi, deci sunt tratate ca nişte cifre statistice, ca o povară socială asupra bugetului public ce nu ajunge să-i mulţumească pe cei aflaţi la guvernare, nu să mai acopere şi cheltuieli cu asistenţa socială.
12.08.2009.
