Corespondenţii agenţiilor de ştiri străine. care sunt în totalitate palestinieni, au început renumerotarea victimelor, căci se pare că totuşi Hamasul a exagerat puţin. Nu-i vorba că şi fără exagerare, tot sunt multe victime. Tot agenţiile de ştiri constată că au avut unele "scăpări", că pozele victimelor nu provin din acelaşi loc şi nu aparţin aceluiaşi timp. Unele chiar sunt rezultatul unor "accidente de muncă" ale celor ce fabricau bombiţe. Israelienii, ieşiţi din maximă tensiune a ultimilor ani, speră ca acordul de încetare a focului să ţină cât mai mult, descoperă şi ei distrugerile din partea cealaltă a liniei focului şi încearcă să ajute.
Copii de la o grădiniţă, alţii de la o şcoală, au făcut pachete cu jucării, au desenat desene şi le-au trimis în Gaza.... Ajută...? nu ajută.....? este târziu....? este inutil...? Nimeni nu are răspunsul.
Camioanele cu ajutoare umanitare trec zilnic prin punctele de frontieră, zeci de camioane trec, anonim şi cu bănuiala că nu vor ajunge la destinaţie. Este gata şi spitalul de campanie. După ce au făcut scut viu din femei şi copii, Hamas împiedică bolnavii să apeleze la el. Cei prinşi între două focuri, vor stă în continuare 5 ore la coadă la pite şi cam atât, căci din altele nu se prea găsesc.
Conducerea Hamsului afirmă că a câştigat războiul, cântece patriotice şi declaraţii războinice se aud din nou la postul de televiziune. Dar din buncăre căci le este frică să iasă la lumina unde se ştie că sunt căutaţi în continuare. Populaţia înţelege şi nu prea înţelege de unde îi vine nenorocirea. Oamenii Hamasului, înarmaţi, îi obligă să meargă într-o direcţie pe care nu toţi o vor, dar se supun. După corupţia extremă a fatah-ului şi deturnările de fonduri de ajutorare, nici Hamasul nu este o soluţie. Dar cel puţin acesta din urmă împarte bomboane la cine este cu el.
Ar trebui să fie alegeri, dar s-a întârziat - Abbu Mazen de fapt nu mai este preşedinte, iar oamenii lui sunt vânaţi şi împuşcaţi prin străduţele înguste. Şi în Israel se apropie alegerile. Pentru mulţi nici acum nu este clar dacă războiul a început din cauza alegerilor sau s-a terminat din cauza alegerilor.
Oricum, aşa cum era de prevăzut, aripă dreaptă se întăreşte. Partidele naţionaliste câştiga teren, îşi dublează - conform sondajelor - numărul de mandate. Cum se va realiza pacea cu un guvern războinic? La cheltuielile mari ale războiului se adaugă acum altele - destul de inutile aşi zice - pentru a se schimba primul ministru.... Prim ministru care împreună cu restul cabinetului a reuşit să pregătească trupele şi confruntarea nu rău, nu rău de loc. Şi atunci la ce bun? Răspunsul este ..."politică domnule....ce şti dumneata!!"
Este bine? Este rău? Violenţa, chiar şi de limbaj, ia locul raţiunii şi calmului. Şi la noi şi la palestinieni. Dar dacă mâine ar merge la vot, palestinienii ar vota tot Hamas. În fond de ce nu ?
Încă nu s-a anulat de către biroul executiv Fatah declaraţia care nu recunoaşte Israelul că stat. Nici Iranul nu recunoaşte Israelul, nici alte câteva state arabe. Politicienii noştri încearcă să explice ce s-a întâmplat. Explicaţiile prind greu în lume, căci oricum ai întoarce-o este o disproporţie între anvergura angajată a celor două părţi... Israelul are, pentru a se apăra, -armată. Palestinienii au, pentru a ataca, grupuri răzleţe şi mobile de comando. Nu, nu este luptă clasică de guerilă, unde răzvrătiţii revoluţionari atacă autorităţile şi instituţiile lor. Aici se atacă populaţia civilă, se trimite cu adresă precisă oameni ca să omoare şi să se omoare.... Cum ne putem confrunta cu acest nou fel de luptă? Încă nu ştim...Israelul încearcă să găsească cheia de care să sperăm că nu vor avea nevoie şi alte state. Între timp un vapor iranian cu arme a fost întors din drum de o navă de patrulare americană.
În goană după un minim salariu, locuitorii Gazei refac tunelurile, unele de 700 - 800 metri. Şi depozitele de arme se vor reface încet-încet. Iranul că şi în trecut are pregătite valize cu bani şi mari cantităţi de arme şi explozive pentru luptătorii Hamas. Toate vor trece prin noile tunele, cu toată afirmaţia fermă a Egiptului de a le anihila. Aşa că cine să vadă cele câteva zeci de camioane cu ajutor umanitar trimise din Israel? Şi alte state vor să doneze pentru refacerea Gazei. Dar cui? Cine să gestioneze banii când o parte este coruptă iar cealaltă are o singură ţintă - înarmarea cât mai intensă pentru a distruge duşmanul sionist...
Coloniştii evrei se aşează lângă aşezările arabe legal sau mai puţin, zeci de mii de refugiaţi palestinieni vor să revină acasă. Ierusalimul împărţit de facto în două părţi, încearcă să supravieţuiască ca centru spiritual a trei religii. Arabii israelieni murmura. Spun că sunt marginalizaţi. Noi spunem că nu prezintă încredere. Două state pentru două popoare..... Aşa a pornit totul. Unde s-a împotmolit această corectă idee? Cine i-a pus beţe în roate...? Dar mai ales - mai poate fi considerată reală? Şi dacă nu, cum va fi viitorul conflict? Cu rachete până la Tel Aviv? Cu două fronturi în sud şi în nord? Cu mai mulţi morţi şi mai multe distrugeri şi la noi şi la palestinieni? Deocamdată lumea înconjurătoare ezită să vadă adevărul. A vedea adevărul şi a nu te implică este condamnabil în ochii celorlalţi. Că şi în sport, simpatiile - sau interesele - sunt pentru partea mai slabă a conflictului. Cine are dreptate trece pe locul doi. Speranţe se leagă de noul preşedinte de la Casa Albă. "Nu exita conflict care să nu se poată rezolva" a spus el. Om trăi şi om vedea...
(O corespondenta din Israel de Mihai Barbu)
(Romanien Global News)
Ioan Rotundu
