Ce facem cu sârma ghimpată de pe Prut?

Una din veştile frumoase ale acestui sfârşit de an este cea privind decizia Guvernului Filat de a scoate sârma ghimpată de pe Prut. După prăbuşirea Zidului Berlinului şi aderarea Românie la UE, sârma ghimpată de pe Prut rămânea a fi ultimul simbol al comunismului în Europa.
Nici un guvern, începând cu cel al lui Druc şi terminând cu cel al Zinei Petrovna, nu a îndrăznit să se atingă de aceast㠄sfântă a sfintelor" a regimului sovietic de ocupaţie. Iată însă că doar la trei luni de la instalarea noii Puteri, cabinetul Filat ia decizia de a lichida acest ultim simbol al comunismului din estul Europei. Se spune că de trecut trebuie să ne despărţim râzând. O fi fiind adevărat. Trecutul nu trebuie să ne preocupe în măsura în care să ne ţină ostatici şi să nu ne putem mişca spre viitor, dar nici nu trebuie uitat. Dacă uităm trecutul, nu avem istorie, iar un popor fără istorie nu are viitor.
Tocmai în acest context am pus întrebarea din titlu. Nemţii au distrus Zidul Berlinului, dar au păstrat ceva din el şi pentru generaţiile care vin, ca un fel de MEMENTO MORI. Şi noi trebuie să păstrăm ceva din această sârmă ghimpată, ce ar aminti generaţiilor viitoare despre „zidul nostru berlinez" care ne-a despărţit de Eminescu şi de Europa. E adevărat, nu avem încă un „muzeu al comunismului" în care am expune câţiva metri de sârmă ghimpată, de aceea, mă gândesc că pot exista şi alte soluţii.
Astfel, guvernul ar putea solicita propuneri în acest sens de la uniunile de creaţie ori să ceară Ministerului Culturii să anunţe un concurs de creaţie. Sunt convins că vor veni idei originale, îndrăzneţe, începând cu cea de a înălţa un „monument" din sârmă ghimpată şi terminând cu cea de a „reproduce" pe viu o porţiune de frontieră - să zicem, în curtea Muzeului de Istorie, alături de Lupoaică. Poate că şi cineva ar avea interes să ne despărţim de trecutul nostru, uitându-l.
Dar, sârma ghimpată trebuie scoasă de pe Prut, nu şi din memoria noastră, însă. Dacă memoria noastră istorică nu va reţine amintirea sârmei ghimpate, va rezulta că ea n-a fost. Dar ea a fost. Şi trebuie înveşnicită. Ca avertisment pentru generaţiile ce vor veni.
Constantin Tanase, Timpul.md
Romanian Global News