Sunt mulţi cei „Fascinaţi de complexitatea operei eminesciene”. Aceeaşi constatare o face şi un cititor din Brânduşani, Republica Moldova: „..studiul operei lui Eminescu nu se va termina niciodată. Aceasta - opera lui - este ca un izvor nesecat de valori noi, de înţelesuri noi...dar oare practic, practic cum ne putem noi ghida în viaţa noastră după opera Lui. Cum ne putem face mai buni, mai oameni, mai practici, eficienţi, modeşti şi mai ales geniali...da...cred că putem fi toţi geniali...şi este atât de simplu prin...ce a cultivat Mihai mai mult.. Iubire ...de ..toate, adică de Dumnezeu.” Frumoasă zicere şi cu multă pioşenie faţă de marele Eminescu. De remarcat că moldovenii de peste Prut, românii din Nordul Bucovinei, l-au venerat şi-l venerează pe Eminescu într-un mod aparte. Pun mai mult suflet decât noi, când vine vorba de Eminescu. Cred că Eminescu este pentru ei lanţul ce le leagă sufletul de ţară. Românii din aceste zone sunt pentru Eminescu ceea ce ardelenii sunt pentru menţinerea vie a patriotismului naţional.
„ IŞJ va recorecta 10% din lucrările de la BAC”, pentru a afla cât de corecţi au fost corectorii în aprecierea notelor acordate. „Mihai” ne împărtăşeşte câte ceva, din cele petrecute prin sălile de examen: „Mai bine ar sancţiona supraveghetorii - care au lăsat pe elevi să copie de nota 10, decât să se ia de corectori, centrul de greutate a fost la supravegheat nu la corectat. Ce să le mai facă prof. corectori, poate, doar să le mai ia şi sufletul?” De 17 ani, de când pretindem că trăim în democraţie şi reformăm sistemul social, curăţându-l de mentalităţile comuniste, învăţământul românesc trece printr-o perioadă de degringoladă intensă. Ne lipseşte un Spiru Haret, acea minte limpede, cuprinzătoare şi capabilă să aleagă neghina de grâu, care să reformeze reforma greşită ce-o aplicăm inconştient.
Poate că dorinţa exprimată: „Sindicaliştii din învăţământ cer demisia Preotesei” este o consecinţă a acestei reforme întârziate şi greşit concepută. Menţinerea prin ministerul Educaţiei a exponenţilor sistemului comunist nu va permite niciodată înfăptuirea unei reforme reale şi eficiente în învăţământ. „Jil” susţine că „Preoteasa este o doamnă care încurcă lucrurile la MECT. Cred că mai sunt şi alte persoane de aceiaşi vârstă, care au gradaţii de merit acolo pentru că în fiecare an fac varză planul cadru de învăţământ şi programele şcolare.” Cu aluzie, un cititor se interesează de suta de euro promisă de guvern profesorilor pentru a-şi completa biblioteca personală cu cele trebuitoare: „Dar de ce 100 de euro? Nu cumva cadrele didactice au uitat de moneda naţională, după atâta şpagă solicitata şi la examene şi in timpul anului de învăţământ?” Primeşte şi un răspuns, de la „Aimar Homer”, care face şi un comentariu propriu: „Pentru Curiosul. Deoarece, vrând-nevrând, euro este moneda de referinţă a europenilor. Cât despre Zetlana, ea însăşi ar trebui să se întrebe ce caută în poziţia asta înaltă la minister, câtă vreme are doar definitivatul. Dacă ar fi toţi profesorii ca ea, aproape de vârsta pensionării şi doar cu primul grad didactic, fără îndoială că nu ar merita salarii de merit. Incompetenta, pusă politic de incompetenţii săi amici PNL + PSD, are un tupeu fantastic. Se baga în seamă în loc să tacă. Ruşine!!!” Iată, aşadar, cine înfăptuieşte reforma din învăţământ. Explicabile eşecurile de până acum.
Un comunicat de presă remis redacţiei noastre anunţa că „Ateistul Rael propovăduieşte o altă origine umană” şi va susţine o conferinţă în România, la Sibiu, capitala culturală a Europei. „Paparuda” şi-a expus opinia: „Săracii, cred într-o viaţă creată de oameni de ştiinţă cu creierul neted ca si cei care pot crede asemenea anomalii . De ce n-au creat ăia şi antidoturi la bolile umane? Dacă tot i-a creat pe oameni şi ştiau cum vor evolua sau îi monitorizează doar ca să-şi bată joc de ei? Şi cu viaţa veşnică cum e? Tot ca pe-aici printre savanţii de renume mondial? Poate dau extraterestrii ăştia nişte ploaie pentru raelieni? Ha, ha, ha!” Comentatorul a gândit pe măsura cunoştinţelor sale. Şi Dumnezeu, potrivit tezei bliblice, i-a creat pe oameni, le-a dat boli, dar nu le-a dat şi leacuri, punându-i la muncă, adică să le descopere singuri. Teoria cu conceperea vieţii pământene de către o civilizaţie extraterestră nu-i inventată de Rael. El a preluat-o şi i-a dat un sens anume. Cât priveşte viaţa veşnică, să-i dăm crezare lui Omar Kayam:
Dus în somn, văzu-i în visu-mi pe un înţelept ce-mi zise:
Nimănui nu-i înfloreşte roza fericiri-n vise;
Ce te-ncrezi în somn, când moartea este buna lui soţie,
Scoa-l şi bea, căci sub ţărână o să dormi o veşnicie!
Mai pe româneşte spus, ce-i în mână nu-i minciună, adică să ne trăim viaţa de pe pământ, că despre veşnicia de dincolo nimeni nu ne-a adus vreodată nici o veste. La revedere!