Autorităţile sanitare au declarat că „Numărul bolnavilor de diabet creşte de la o lună la alta”. O explicaţie, neştiinţifică dar care poate fi extrem de reală, ne-o oferă „Asistent”, cunoscător al sistemului: „Numărul de bolnavi de diabet creste direct proporţional cu şpaga pe care o dau firmele de medicamente medicilor care prescriu reţete. Mulţi aşa zis bolnavi umblă pe la farmacii cu sacosele de medicamente pentru diabet să le schimbe pentru niscai cosmetice sau alte rahaturi jumi-juma cu farmacia.” Dacă afirmaţia este adevărată, este una extrem de gravă, iar inspectorii de la Casa Judeţeană de Asigurări din Sănătate ar trebui să acţioneze pentru descoperirea şi sancţionarea drastică a vinovaţilor. Aceste măsuri pot fi luate numai în condiţiile în care afacerea n-are rădăcini şi în interiorul CJAS, cum s-a mai întâmplat. Mă refer la perioada când medicul şef la CJAS era soţia medicului Petrecu, cel ce-a prescris insulină, într-un singur an, de câteva miliarde de lei vechi.
La editorialul „Dacă ar avea bun simţ!, comentatorul „DosareleChix” a radiografiat foarte bine situaţia creată „Singura modalitate de creştere a pensiilor este stimularea afacerilor şi implicit crearea de noi locuri de muncă, care aduc bani în fondul de pensii. Restul este gargară politică. O altă modalitate, care ar putea duce la o indexare, însă nesemnificativă, ar fi creşterea salariului minim pe economie: sunt foarte mulţi angajaţi care au salariul minim trecut în cartea de muncă. Creşterea acestuia duce la creşterea sumelor încasate la fondul de pensii (acesta este procent din salariu). Pensiile parlamentarilor? Mare, maro şi urât mirositor. Nu ar trebui lege specială în sensul ăsta. Ar trebui să fie pe bază de contribuţie, la fel ca în cazul oricărei slujbe.” Teza este valabilă numai în situaţia când lucrul la negru ar fi eradicat. O creştere a salariului minim pe economie ar arunca în munca la negru pe mulţi actuali angajaţi, ceea ce n-ar ajuta la creşterea fondului de pensii.
Avem şi o problemă socială. „Chiriaşii Locativa rău platnici trebuie trataţi mai dur” este părerea unui consilier local, sătul şi el să tot citească, prin fel de fel de rapoarte, cuantumul datoriilor acestor chiriaşi. Cred că ar fi ceva normal să se ia măsuri mai dure asupra chiriaşilor din locuinţele sociale ale Locativei. Aşa cum proprietarul de locuinţă, şi sunt zeci de mii numai în municipiul Botoşani, îşi plăteşte impozitul şi celelalte cheltuieli aferente, de ce chiriaşul social să fie păsuit la nesfârşit? Sunt familii de tineri care plătesc chirii lunare de 100, 200 şi chiar mai mari de euro. Ei nu beneficiază de astfel de privilegii, deşi poare ar merita. Nicăieri în lume, chiriaşii sociali n-ar îndrăzni să nu-şi achite chiria, pentru că ar fi imediat evacuaţi. În România îşi permit. Pentru cât timp?
Un „Comunicat de presă E.ON” a stârnit vii dispute. Comunicatul îndruma clienţii E.ON. spre noi locuri de plată a facturilor. Numai că îndrumările date nu prea au corespondent în realitate „Observatorul” este unul dintre cei care au constatat că „Trebuie să vă spun, d-le Munteanu, dacă vă prefaceţi că nu ştiţi, că amintitele instituţii nu primesc banii pentru achitarea facturilor. Dacă d-vs vindeţi produsul, nu sunteţi interesat să luaţi imediat şi banii? Se vorbeşte în economie de mărirea vitezei de circulaţie a banilor. Ce interese obscure are E-ON să frâneze această activitate?” O constatare a făcut-o şi „Paul”, şi anume că „Poşta nu încasează facturile E-on.” De vreme ce nimeni din partea E.ON n-a considerat să răspundă acestor comentarii, ceva pare a fi la mijloc. Poate vom afla, cine ştie, poate nu!
De o vreme încoace, precum în balada Mioriţa, deputatului Buhăianu „gura nu-i mai tace”. După ce „Buhăianu denunţă imoralitatea din învăţământ”, comentatorii s-au pus pe treabă. Unii împotriva sa, alţii luându-i partea. „Ueeu” a deschis luările de cuvânt cu „Chiar s-a găsit cine să vorbească despre moralitate” I-a luat partea „Profesorul”, cu precizarea că „Din păcate, moralitatea unora dintre colegii noştri lasă de dorit. Are dreptate domnul deputat să sesizeze aceste aspecte, care ne fac de ruşine în ţară. Pentru 50 de euro un profesor corector măreşte nota la o teză, fiind doi corectori... Mă întreb dacă metodele sunt cunoscute, de ce inspectoratul nu ia măsuri?” În fiecare an, examenele, fie de absolvire a gimnaziului, fie de bacalaureat, au stârnit controverse. Atâta vreme cât nu se va găsi o soluţie de examinare prin care răspunsul să poată fi cuantificat fără părtinire, notele nu vor mulţimi pe toată lumea. Cu bine!
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
(Cârcotaşul)
