Agentul de poliţie Constantin Batcă, un pion de bază în grupul infracţional constituit de Stâncescu, a fost considerat de către unii cititori drept o victimă a Ralucăi Stâncescu şi n-ar fi trebuit să fie trimis în judecată ci tratat ca martor, aşa cum a fost tratat Dumitru Aioanei – şeful Serviciului de Investigaţii şi Criminalitate Economică din cadrul IJP Botoşani.
Aceste opinii miloase aparţin unor persoane care n-au realizat dimensiunea gravităţii faptelor comise de membrii grupului Stâncescu şi mai ales care a fost rolul participării poliţistului Batcă în realizarea scopului urmărit de Stâncescu, motiv pentru care vin cu noi dezvăluiri despre activitatea infracţională a poliţistului. Din cele publicate în ediţia de ieri s-a putut observa că poliţistul Batcă n-a avut niciun moment vreo ezitare în a nu îndeplini cerinţele infracţionale ale Ralucăi. Mai mult chiar, din proprie iniţiativă a venit cu sugestii care să conducă la declararea nevinovăţiei lui Cătălin Stavără, concubinul Ralucăi care l-a desfigurat în bătaie în barul Society pe Marian Surdoaie.
Apoi, poliţistul Batcă a ştiut de la bun început ce vrea Raluca Stâncescu de la el şi a acţionat în îndeplinirea dorinţei sale de a transfera dosarul aflat la un coleg al său în competenţa sa tocmai pentru a putea să-l scoată pe Stavără nevinovat. Din discuţiile înregistrate prin autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi rezultă clar cum Stâncescu şi Batcă, asistaţi de Stavără, pun la cale măsluirea dosarului. Iată cum a decurs tergiversarea cercetărilor de către Batcă în favoarea lui Cătălin Stavără şi în defavoarea părţii vătămate Marian Surdoaie. Citez din Rechizitoriu:
„Tergiversarea cercetărilor a avut la bază reaua credinţă a inculpatului Batcă Constantin, precum şi conivenţa infracţională pe care acesta a avut-o cu inculpata Stâncescu Raluca, aspecte care sunt reliefate de următoarele probe administrate în cauză.”
Am arătat şi în articolul de ieri că pentru a-şi crea o justificare a tergiversării cercetărilor, Constantin Batcă nu s-a lăsat cuprins de remuşcări profesionale când a întocmit în dosar acte procedurale falsificate prin antidatare şi prin atestarea unor împrejurări false, cazul audierii martorului Vasile Ivanov propus de Cătălin Stavără.
Concret, la începutul lunii octombrie 2016, poliţistul Constantin Batcă fabrică un proces verbal datat 13 ianuarie 2016, cum că s-a deplasat la domiciliul martorului Vasile Ivanov iar tatăl acestuia i-ar fi spus că feciorul este la muncă în Anglia şi se va întoarce în luna octombrie.
Numai că bătrânul Gheorghe Ivanov, tatăl lui Vasile, la audierea de către procurorii DNA a declarat că în ianuarie 2016 fiul său era acasă, la muncă în Anglia plecând abia în luna mai. Când procurorii i-au prezentat fotografia lui Batcă, Gheorghe Ivanov a declarat că nu-l cunoaşte, nu l-a văzut niciodată, cum nu l-a cunoscut pe Batcă nici Iuliana Ivanov, soţia lui Gheorghe, ceea ce a demonstrat falsitatea actului întocmit de Batcă în birou şi nu l-a domiciliul familiei Ivanov unde nu s-a deplasat niciodată.
Personal, nu crede că Batcă s-a aflat la primele sale fapte de falsificare a unor documente în decursul cercetărilor penale efectuate. De unde aveau bani Batcă şi colegii lui ca săptămânal să chefuiască la localul Lebăda, cum a comentat un cititor, motiv pentru patronul localului Lebăda să se laude că are înregistrări cu discuţiile poliţiştilor care chefuiau în localul său.
În Rechizitoriu sunt descrise mai multe falsificări de documente, totul în favoarea lui Cătălin Stavără. Vă mai amintiţi de discuţia dintre Batcă şi Stâncescu, când aceasta i-a înmânat un CD pentru a-i copia imaginile care dovedeau cum Stavără l-a bătut în bar pe Surdoaie? Batcă s-a dovedit foarte servil şi în ziua de 16 februarie 2016, la ora 13.25 a bătut la uşa biroului Ralucăi Stâncescu:
Batcă Constantin: Săru’mâna
Stâncescu Raluca: …ia…închide…închide, închide.
Batcă Constantin: Ce faceţi?
Stâncescu Raluca: Off!
Batcă Constantin: Hârtii?!
Stâncescu Raluca: Da, dosare chiar, nu aşa orişicum.
Batcă Constantin: (neinteligibil), îi înmânează numitei Stâncescu Raluca un CD într-un plic de hârtie de culoare albă
. Stâncescu Raluca: Săru’mâna.
Batcă Constantin: Cu plăcere.
Stâncescu Raluca: Era o rudă de-a mea acolo care-l urmăreşte îndeaproape…
Batcă Constantin: Aha!
Stâncescu Raluca: şi de asta era (neinteligibil).
Batcă Constantin: Da (rând amândoi)
Batcă Constantin: Se vede că-s mai multe…îs vreo patru camere, mai multe unghiuri., şi afară, se vede…
Stâncescu Raluca: Da.
Batcă Constantin: Se vede binişor în principiu.
Stâncescu Raluca: Bine.
Batcă Constantin: Săru’mâna, la revedere.
Stâncescu Raluca: Pa, pa
Ei, bine, poate fi compătimit acest poliţist? Putea fi el tratat ca martor? Oare câţi alţi cercetaţi penal au fost nedreptăţiţi?
Dar şi mai interesant este să înţelegeţi de ce procurorii DNA n-au considerat relaţia dintre Cătălin Stavără şi Raluca Stâncescu ca fiind o relaţie de familie, ceea ce ar fi permis aplicarea prevederilor art. 177 al.1 lit. c din Codul penal, respectiv ca relaţia dintre cei doi să fie considerată una asemănătoare soţilor, ceea ce ar fi schimbat mult răspunderea penală asupra infracţiunilor comise.
(Va urma)
Ioan Rotundu
