Se simt abandonaţi

Luând la cunoştinţă de situaţia în care a ajuns Tabăra şcolar㠄Codrii de aram㔠de la Agafton, instituţie aflată în subordinea Direcţiei Judeţene pentru Tineret Botoşani, ieri m-am deplasat în această locaţie, pentru a afla de la cei direct implicaţi care este situaţia reală. Iar situaţia este una extrem de tristă. Cei vreo 15 angajaţi nu-şi pot explica de ce tocmai cei plătiţi din banul public să apere interesele sociale ale elevilor, au luat măsuri împotriva acestor interese. Nedumerirea lor este cu atât mai mare, cu cât nimeni din rândul oficialităţilor judeţului nu s-a interesat de situaţia apărută legat de funcţionarea taberei, mai ales că, în opinia lor, tabăra este pentru judeţul nostru o carte de vizită de mare impact şi fără cheltuieli publice. Şi angajaţii au dreptatea lor, căci în această tabără, anual se primesc câteva mii de elevi de şcoală, în serii care ajung şi la 400 sute, Mai mult, tabăra se internaţionalizase prin primirea de elevi din Republica Moldova şi Ucraina, elevi de origine română, care de fiecare dată s-au arătat încântaţi că au călcat pe meleagurile prin care a călcat în scurta sa viaţă şi poetul Mihai Eminescu.
Faptul că ieri m-am aflat în mijlocul acestor angajaţi m-a emoţionat. M-a emoţionat pentru că de prezenţa mea în tabără şi-au legat ei speranţa că, măcar la intervenţia presei, lucrurile se vor clarifica şi tabăra îşi va deschide porţile pentru a-i primi pe şcolari, aşa cum o face de mai multe zeci de ani. Încrederea lor colectivă că presa a venit să-i ajute să li se facă dreptate m-a determinat să continui investigaţiile, pentru a descoperi ce se ascunde în spatele acestei decizii aberante. Aşa am putut afla că de la nivelul Autorităţii Naţionale pentru Tineret Bucureşti un director liberal doreşte ca tabăra să fie privatizată în cel mai scurt timp. O privatizare la un preţ cât mai mic. Nu cunosc numele celui care îşi doreşte tabăra, dar ştiu că pentru a se forţa privatizarea s-a pus la cale o mare măgărie. Iar măgăria, fără doar şi poate are culoare galbenă, adică îşi are originea în PNL.
În demersul său de a forţa privatizarea taberei botoşănene, Ionuţ Stroe, directorul liberal din ANT pare să-l fi atras în combinaţie pe un alt liberal cu funcţie guvernamentală. Mă refer la botoşăneanul liberal Gheorghe Ciubotaru, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului. Chiar dacă Ciubotaru a respins categoric că ar avea vreo implicaţie în blocarea activităţii din tabăra de la Agafton, derularea unor eveniment îl cam contrazic.
Inspectori de la OJPC Botoşani, Suceava şi Iaşi, instituţii judeţene aflate în subordinea lui Ciubotaru, şi-au unit forţele într-un control de serie, numai să găsească oarece motive pe baza cărora să închidă tabăra. N-au găsit mare lucru, dar au inventat şi tabăra tot a fost închisă, căci aceasta era dorinţa directorului liberal Ionuţ Stroe din ANT.
De câteva zile, situaţia taberei de la Agafton a fost prezentă şi în media locală. Aşa cum se întrebau ieri angajaţii de la Agafton, mă întreb şi eu azi. De ce nici o oficialitate judeţeană nu s-a implicat să apere funcţionalitatea acestei tabere care face imagine judeţului în ţară şi străinătate? Ştiţi ce explicaţie am găsit? Cel care ar fi trebuit să se implice ar fi fost prefectul interimar Mihai Elvădeanu. Iar Elvădeanu este liberal şi nu putea să blocheze un interes liberal de rang bucureştean.
M-am întrebat de ce nici un parlamentar din cei zece care încă-i mai avem n-a luat atitudine. Răspunsul ar fi că dacă parlamentarii PDL n-au sărit să-şi apere directorul DJT, Radu Humelnicu, aflat la mare ananghie, ceilalţi de ce ar face-o? Vor folosi situaţia creată în propria lor campanie, arătând spre PDL că au numit în instituţii publice oameni incapabili precum Radu Humelnicu. Interesul judeţului de a avea o tabără este subordonat unui interes politic meschin şi individual. Aceşti parlamentari ne vor cere îndată să-i votăm din nou. Nu votul să le dăm, ci un scuipat public, pe care-l merită din plin. Părerea mea!