Noi – moldovenii pruto-nistreni, noi – Republica Moldova, noi – fosta gubernie şi provincie Basarabia, noi – cei din urmă europeni.
Un obiect care poate fi luat, cedat, ciopârţit, depopulat, sărăcit, înfometat, decapitat, batjocorit, agresat, prădat, redenumit, umilit, minţit, depersonalizat… Şi asta fără a se ţine cont de oamenii care înseamnă Republica Moldova, de oamenii care sunt urmaşii celor care au însemnat Basarabia (gubernia şi provincia), de oamenii cu nimic mai prejos decât ceilalţi, de oamenii europeni dintotdeauna.
Mai nou, obiectul care este Republica Moldova, succesoare organică a Basarabiei (gubernie şi provincie) poate fi arendat!
Şi destul de ieftin! Doar cu puţin peste 4,2 tone de aur pe an!
Recenta dezbatere din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a amendamentului prin care se condamnă refuzul Rusiei de-a retroceda României bunurile acesteia, transmise spre păstrare statului rus în 1917 în condiţiile alianţei ruso-române din perioada primului război mondial, a fost curmată tăios de şeful socialiştilor din APCE, elveţianul Andreas Gross, care a spus, printre altele: „Este un amendament foarte simpatic, deoarece se referă la aurul care a fost topit şi apoi amestecat cu aurul rusesc, fiindcă România a căpătat Basarabia.”
Adică obiectul Basarabia „a trecut” în posesia României! Mai mult chiar: obiectul Basarabia „a fost luat” de la Rusia!
Voinţa oamenilor care erau atunci Basarabia nu contează în jocurile „de-a marile puteri” sau „de-a puterile bancare”.
Simptomatic e că acest „argument” sovietic este preluat de un reprezentant al unui stat mai mic decât Basarabia antebelică!
Mai mic decât obiectul Basarabia „luat” de la ruşi!
Or aici se vede caracterul elveţienilor ne-obiecte şi lipsa acestuia la moldovenii foşti basarabeni!
Căci nu s-a repezit niciun surogat de conducător al Republicii „neînsufleţite” Moldova să protesteze faţă de interpretarea părtinitoare a istoriei moldoveneşti, dar mai ales contra calificativului de obiect „căpătat”!
Cum niciunul n-o va face nici în cazul dezvoltării logice (!) a absurdităţii trocului „93,4 tone de aur pentru 22 de ani de posesie a Basarabiei”!
Or, din moment ce însuşi un exponent al ţării băncilor a echivalat un an de arendă a Basarabiei cu peste 4,2 tone de aur, consecinţa firească ar fi obligarea Rusiei la plata a cel puţin 450 de tone de aur pentru cei 106 ani de posesie a acesteia! (Fără a calcula şi dobânzile aferente!)
Iar, deoarece Moldova din 1812 are azi drept succesori România şi Republica Moldova, (a doua mai mult organic), Chişinăul la fel şi-ar putea completa stocul de metale preţioase!
Absurd?!
Nu mai puţin absurd decât refuzul de-a reda proprietarilor de drept un bun pe care te-ai angajat să-l restitui.
Însă dincolo de valorile materiale datorate de Rusia, afirmaţia scandaloasă făcută de şeful socialiştilor din APCE în privinţa naturii entităţii precursoare a Republicii Moldova, sau mai bine zis lipsa unei reacţii fireşti unui stat suveran, coroborată cu prestaţia infectă în acelaşi for a derbedeului delegat de Voronin, rămasă la fel nepenalizată de autorităţile moldoveneşti, nu fac decât să confirme imaginea Republicii Moldova în Europa: suntem un obiect.
Aproape pierdut, aproape recăpătat. De către Rusia.
PS: Să fie oare presupusele datorii de miliarde pentru gaz, pe care le invocă Moscova, o despăgubire pentru cei 21 de ani de independenţă?!!
natiadinurma.wordpress.com
mult deasupra ţintei BNR 
