Sărbătoarea Unirii de ieri a reflectat starea de spirit de astăzi

Realitatea foarte palpabilă de lângă noi, uneori ne lasă chiar şi fără tradiţionalul gust amar. Cu siguranţă fiecare, arareori, s-a simţit izbit de evidenţa unui eveniment sau moment la care a fost martor. Luaţi de exaltarea praznicală, mulţi dintre puţinii participanţi cu trup şi suflet la aniversarea Unirii de la 1859, de ieri, din urbea noastră, au realizat că 149 de ani de Unire îi lasă reci pe concitadini.
Este înfiorător să vezi că celebrarea evenimentului istoric se face de către copii de o şchioapă, care abia învaţă buchiile, de către tineri purtând cu sfinţenie straiele populare, şi aceştia mobilizaţi de şefii culturii botoşănene într-un minim efort existenţialist. Instituţiile militarizate ale municipiului şi-au sărbătorit Unirea prin două coroniţe ca de şcolar eminent depuse la statuia lui Cuza din faţa IPJ şi două discursuri rostite sec, caustic, absent, de comisarul Dragoş Holca şi subprefectul Mihai Elvădeanu. Au girat monotonia, cu prezenţa fizică, ceilalţi şefi de instituţii militarizate din Botoşani.
În acelaşi timp, în faţa Muzeului Judeţean, un grup de tineri dansatori şi interpreţi de muzică populară au atras trecătorii Pietonalului Unirii. Într-o astfel de situaţie nu poţi să te gândeşti şi că ai noştri botoşăneni au sărbătorit „dezbinaţi”. Fiecare cu UNIREA lui! Mai multe grupuri de tineri, care poate nici măcar nu cunosc bine însemnătatea evenimentului de la 1859 au încins câteva hore în faţa Muzeului. Şi asta pentru că toţi ştiu că, la unirea lui Cuza, s-a jucat Hora Unirii.
Sub privirile zâmbitoare şi, totuşi, parcă triste ale diriguitoarei culturii botoşănene, Dana Pietraru, hora botoşănenilor a căpătat dimensiuni după doar 15 minute de cântec fugar şi voie bună impusă. Moment în care, directoarea Pietraru a plecat, singură, agale, spre instituţia pe care o conduce. La fel au procedat şi purtătorii de uniforme. După volatilele minidiscursuri recitate sub privirile mate ale bustului lui Cuza, au întors spatele milităreşte şi, fără o vorbă, s-au retras la rutina din IPJ.
Veni... dixit... valea! Asta pare să fi fost deviza manifestărilor de ieri. Poate că la împlinirea a 150 de ani de la unirea Principatelor sub domnia lui Cuza, botoşănenii vor avea mai multe motive de bucurie. Sau poate că, cine ştie, Cuza şi Unirea vor fi uitate, chiar dacă asta coincide cu ignorarea propriei identităţi. Cât despre morfologia „unirii în cuget şi în simţiri”... să dea Dumnezeu ca raţiunea să ne joace feste. (Marian MOROŞAN)