Dar tot atractive au devenit şi zonele din preajma păduricii ce acoperă discret mănăstirea Zosin. Aici apare şi o problemă. Pentru călugării ce sunt nevoiţi să privească pe furiş la femeile şi adolescentele despuiate, care fac poştă la sticla cu bere Burger şi trăgând cu nesaţ din ţigară, după ce-şi moaie buzele în cafeaua din paharul de plastic de unică folosinţă.
Mai sus de Zosin se află pădurea Draxinilor. Dacă faci la stânga, pe drumul pietruit ce duce la Draxini, după nici un kilometru ţi se deschide o poiană largă. Pe sub marginea pădurii ai să vezi înşiruite alte grătare, cu alţi poftitori de a-şi petrece timpul liber în mijlocul naturii. Numai că aici, de femeile şi fetişcanele despuiate se bucură ochii ciobanilor de la stânele din preajmă. Am enumerat numai câteva din locurile unde botoşănenii obişnuiesc să-şi petreacă sfârşitul de săptămână. Toate aceste locuri, aflate la diferite distanţe unul de altul, au ceva în comun. Mizeria pe care petrecăreţii o lasă în urma lor. Pet-uri, pahare din plastic, şerveţele, pungi de plastic, resturi alimentare, cutii goale de muştar etc.
Dacă pleci ultimul, sau treci pe acolo într-o zi de luni, poţi să-ţi delectezi ochii cu aceste dovezi ale civilizaţiei moderne, ce au devenit dovezi indubitabile ale iresponsabilităţii civice faţă de protecţia mediului înconjurător. Sunt dovezi ale unei civilizaţii materiale ce s-au transformat în dovezi ale lipsei conştiinţei civilizate.
N-am observat ca aceste lacune de educaţie să-i fi stânjenit cu ceva pe cei aşezaţi în jurul grătarului şi perpelindu-se la degete, în timp ce înfulecau micul, cârnaţul sau fleica. Dimpotrivă, i-am văzut guralivi, plini de viaţă şi chiar cu chef. Acum m-am limitat numai la a scrie. De voi mai avea prilejul, voi folosi fotografia ca dovadă. Se zice că ajută! (Lucullus)
Ioan Rotundu
