S-a încheiat, recent, Olimpiada Albă de la Torino. Românii n-au făcut mare brânză acolo, nereuşind nici o clasare, la vreun sport, în primele 10 locuri. Dar rămân încrezători în viitorul de aur al sporturilor de iarnă şi la noi, ţinând cont de promisiunile guvernamentale, vizând noi pârtii în Carpaţi. Masa mare de români va avea acces deplin în practicarea lor neîngrădită, fiind de aşteptat să curgă, şi pentru ai noştri, medalii. Oricum, antrenament se face în domeniu. Astfel, românul slalomează prin hăţişuri legislative, printre taxe şi impozite, drepturi şi îndatoriri, care mai de care, printre chirii, tarabe, magazine, gropi de drumuri, cursuri şcolare şi universitare, oferte de serviciu, farmacii, ghişee, pomeniri, finişul fiind dat de nivelul de trai, evident, scăzut şi tot mai scăzut, un adevărat capăt al cursei şi al răbdării. La rându-i, patinajul este bine agreat, înregistrându-se performanţe notabile pe luciul de gheaţă din faţa blocului, casei, magazinului, răsplătite cu internări în saloanele de ortopedie ale reţelei noastre spitaliceşti, edilii cruţând şi favorizând gheţuşul şi patinajul, neintervenind (barbar) cu mijloace pentru distrugerea acestei bune oportunităţi, prin aplicarea de nisip şi alte materiale antiderapante şi, evident, destructive. Statistic, avea de-a face cu mulţi competitori de vârsta a treia, pe care, din ignoranţă, unii spectatori (opinia publică) îi scot victime. Păi, e corect? Putem face referire şi la biatlon, mulţi conaţionali acumulând o bună experienţă, în acest sens, la proba de tir, rezultat al braconajului şi al nobilei acţiuni de împuşcare a ciorilor ţării. Încât, nu este de mirare, problema devine, pentru ei, o adevărată floare la ureche. În decor hibernal, una de gheaţă, cum altfel. La proba de dans a patinajului, românul vine cu experienţa bogată a discotecilor, care îi sunt o adevărată şcoală şi pasiune, aici formulându-se şi desăvârşindu-şi pregătirea sportivă şi de viaţă. Ţinuta dezinvoltă capătă în condiţii de vacarm, unde renunţi la o bluză, la un maiou, lăsând corpul să se mişte lejer, cât mai de voie, este un important atu în programul de pregătire. Este un factor favorizant. Micul român, chiar nedotat, de-acasă, cu sanie, are la dispoziţie ghiozdanul sau servieta din dotare, cu care ia cu asalt derdeluşurile, pregătindu-se, bineînţeles, pentru probele olimpice de sanie sau bob. Părinţii n-au cum decât să fie încântaţi de frumoasa strădanie a odraslelor, veritabili sportivi în devenire şi, cine ştie, în ascensiune. Spre mândria tuturor! Aşadar, fraţi români, luaţi avânt! (Ionel BEJENARU)
