Istoria contemporană a consemnat faptul că partidele de sorginte comuniste din România au fost mereu tributare politicii bolşevicilor sovietici, după înfăptuirea României Mari la 1 decembrie 12918, comuniştii români susţinând că Bucovina de Nord şi Basarabia aparţin URSS-ului şi că abuziv au anexate Regatului României.
În acea perioadă politică tulbure de după Primul Război Mondial în România se formau şi se desfăceau partidele de stânga fărâmiţate în curente social-democrate, socialiste şi mai ales comuniste care îmbrăţişau ideile bolşevicilor ruşi.
PSDMR-ul lui Dobrogeanu-Gherea, Nădejde s-a împărţit în PSDR şi PSD ca ulterior, la 8 mai 1921 să se formeze nucleul a ceea ce avea să devină o monstruozitate politică extrem de sângeroasă numită partidul Comunist Român.
Conducătorii PCR au susţinut constant că Bucovina de Nord şi Basarabia sunt teritorii ce aparţin URSS, teorie care a durat până la căderea regimului Ceauşescu. După 1990 s-a revigorat dorinţa de reîntregire a României Mari, dorinţă afirmată de românii dintre Prut şi Nistru cât şi de cei din ţară. Am fost la aproape de unirea cu Republica Moldova dar comunistul ion Iliescu a blocat acţiunea de unificare, spre uimirea românilor dintre Prut şi Nistru care credeau să vor semna un nou act istoric precum cel din 27 martie 1918.
Acaparând puterea în stat, partidul lui Iliescu s-a transformat mereu prin a-şi lua alte denumiri dar a păstrat cu consecvenţă atitudinea de simpatie faţă de Moscova, faţă de politica bolşevică a Rusiei lui Vladimir Putin.
În toate aceste etape istorice evreii comunişti au jucat un rol important atât în Rusia cât şi în România, ei fiind prezenţi în cele mai înalte structuri ale puterii. Ştim de la bunicii şi părinţii noştri cât de făţarnici erau evreii, cât de mieros şi compătimitor vorbeau cu românii dar cât de rapace şi neiertători erau când venea vorba de câştigul realizat pe seama înşelării românului.
A fost nevoie de acest scurt rezumat istoric ca să putem înţelege contextul conflictului iscat între preşedintele României Klaus Iohannis şi cei doi teleormăneni piază rea a României: Liviu Dragnea în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi Viorica Dăncilă în calitate de premier.
Vizita oficială a celor doi teleormăneni în Israel s-a făcut fără ştiinţa preşedintelui dar pusă la cale prin nişte intermediari evrei cu complicitatea canalelor diplomaţiei româneşti, acţiune coordonată de ministrul de Externe Teodor Meleşcanu. Câţi bani o fi plătit PSD-ul acelor evrei intermediari pentru a se realiza această vizită vom afla, probabil, în curând, aşa cum am aflat şi costul enorm plătit de România pentru ca Liviu Dragnea să fie prezent la înscăunarea preşedintelui Donald Trump al SUA.
Potrivit art. 90 al. 1 din Constituţia României Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. N-aveau ce căuta în Israel Dragnea şi cu Dăncilă să discute despre o eventuală mutare a Ambasadei României din tel Aviv la Ierusalim fără a obţine mandat de la preşedintele Iohannis. Pentru că la art. 91 al.2 din aceeaşi Constituţie stă consfinţit că Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
Din capul lor, fără a-l consulta pe preşedintele României care reprezintă statul român, Dragnea şi Dăncilă, încălcând acordurile ONU şi directivele Uniunii Europene vizavi de conflictul israieliano-palestinian, au anunţat că mută ambasada la Ierusalim,
stârnind un uriaş scandal internaţional.
Nefericita de Dăncilă, care habar nu are despre politica şi UE faţă de Orientul Apropiat, de cauzele conflictelor din această zonă geografică, ea care a declarat Iranul stat membru UE neştiind pe unde vine această ţară şi ce se întâmplă pe acolo, s-a dus în Israel pentru că aşa i-a cerut Dragnea.
Proastă cum este, lipsită de cultură politică, agramată, Dăncilă s-a dus în Israel să ne facă ţara de râs, luând cu ea un infractor precum Liviu Dragnea ca pretins reprezentant oficial al statului român. Nu suntem o ţară de infractori ca să fim reprezentaţi peste graniţă de oficiali infractori.
De fapt trebuie să ne întrebăm ce-a căutat Dragnea în Israel, a cui trimis a fost pentru că al statului român nu. Consiliat de câţiva ani de o echipă de evrei, Dragnea, înainte de la pleca în Israel a avut o întâlnire cu ungurul Viktor Orban, cunoscut apropiat al lui Putin. Dragnea este produsul socialismului postdecembrist iliescian, deci educat şi format în spirit bolşevic.
Suntem în anul Centenarului Unirii şi Guvernul PSD a boicotat şi continuă să boicoteze această mare sărbătoare. Evenimentul de 100 de ani împliniţi de la revenirea Basarabiei la România a fost marcat în Paramentul României formal, ca o şedinţă de partid a PSD. Nici o acţiune populară de amploare aşa cum a fost la Chişinău. Pectic, evenimentul a trecut neobservat în plan internaţional, ceea ce eu cred că PSD-ul a şi urmărit.
Scandalul internaţional generat de Dragnea cu mutatul ambasadei la Ierusalim poate fi un punct dintr-un plan mai amplu de compromitere a sărbătorii Centenarului. Scandalul a fost declanşat premeditat şi pentru a-l compromite pe preşedintele Klaus Iohannis care are o imagine pozitivă în UE şi în SUA, care susţine credincios politica militară NATO şi care a devenit o voce ascultată şa Bruxelles. Cineva este interesat ca preşedintele să fie compromis, iar acel cineva se poate afla la Moscova. De aceea cred că Dragnea, filorus cum este, mereu contestatar al celor decise de Comisia Europeană în cor cu Călin Popescu Tăriceanu, sub masca unei vizite oficiale a premierului s-a dus în Israel pentru cu totul altceva.
Preşedintele Iohannis a ironizat ieri această vizită dar a strecurat li o informaţie care trebuie atent urmărită. Se întreba retoric preşedintele ce înţelegeri secrete are de făcut Dragnea cu evreii şi în numele cui că în numele statului român nu are această calitate nici el şi nici premierul Dăncilă.
Sunt convins că Serviciul de Informaţii Externe l-a avertizat pe preşedinte de vizita pusă la cale de către cei doi teleormăneni, poate şi care este scopul ascuns al vizitei, dar preşedintele, calm cum sunt ardelenii, i-a lăsat în pace. Probabil că a avut un motiv puternic şi pe care îl vom afla la timpul potrivit.
Cert este că în anul Centenarului, Guvernul PSD confirmă aproape zilnic că nu doreşte această sărbătoare şi că face tot ce le stă-n putinţă s-o compromită. Scandalul pus la cale pe seama ambasadei din Israel, cum am afirmat, umbreşte imaginea României în lume în loc ca prin mediile politice externe să se vorbească de unitatea teritorială a României în graniţele sale istorice. Părerea mea!