Să-i mai fericim şi noi pe ei, că ei ne-au fericit îndeajuns!

Şi social democraţii botoşăneni şi-au manifestat dorinţa de a accede în funcţia de secretar de stat. Potrivit celor declarate de liderul formaţiunii Constantin Conţac este vorba de Paul Popa, ce ar dori să fie numit secretar de stat la Ministerul Agriculturii, Doina Dreţcanu, ce optează pentru unul din ministerele care cadrează cu pregătirea sa profesională, respectiv de informatician şi Ioan Toma (foto), fostul director al DADR Botoşani, care doreşte de asemenea să ajungă pe post de secretar de stat la Agricultură.
„Am trimis propunerile la nivel central, dar nu avem încă nici un răspuns”, a precizat Constantin Conţac. Atât Paul Popa, cât şi Doina Dreţcanu au candidat în noiembrie pentru un fotoliu de parlamentar, dar nu au reuşit să obţină scorul necesar care să le asigure plecarea la Bucureşti. Printre altele, alături de peremistul Ştefan Baban, Doina Dreţcanu se află şi pe lista parlamentarilor care au solicitat, oficial, indemnizaţie tranzitorie după cei patru ani de mandat, declarând pe propria răspundere că nu are alte venituri.
Cu privire la dorinţa celor trei social-democraţi de a ajunge secretari de stat, se pot face multe speculaţii. De la „mapa profesional㔠extrem de săracă pentru doi dintre ei, până la capacităţile politice demonstrate până acum şi care n-au impresionat deloc.
Despre Paul Popa se poate spune că pretenţia s-ar justifica. Popa deţine titlul ştiinţific de ing.dr. în protecţia plantelor, ceea ce îi conferă dreptul de a aspira la un post de conducere în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Are şi experienţă în administraţia publică, acumulată începând de la funcţia de consilier municipal, subprefect şi inspector guvernamental.
Însă, ing. Ioan Toma, care vreme de patru ani a condus Direcţia Agricolă Botoşani (2000 – 2004), fără a excela prin ceva, prin vreo iniţiativă care să-l remarce şi să-l recomande ca specialist pentru o agricultură modernă, de tip european, pretenţia emisă apare disproporţionată.
Doina Dreţcanu, care vreme de opt ani a fost deputată de Botoşani, iarăşi nu s-a remarcat cu ceva anume. Nici în plan politic, nici în cel profesional. Ca inginer informatician, Dreţcanu a pierdut ritmul informaţiei din domeniu şi pare a fi depăşită profesional. De unde şi încercarea sa de a accede într-un post unde nu i se cer cunoştinţe de specialitate de ultimă oră, dar un post bine plătit şi cu posibilitate de peşcheş.
În perioada 2004 – 2008, din Guvernul Tăriceanu au făcut parte şi doi botoşăneni, ambii din Suliţa de loc. Mă refer la liberalii Gheorghe Ciubotaru, subsecretar de stat la Autoritatea Naţională de Protecţia Consumatorilor şi Corneliu Popescu, fost şef al Companiei Naţionale de Piscicultură. Dacă Ciubotaru se poate lăuda cu ceva iniţiative în domeniul protecţiei celor care apelează la serviciile bancare, Popescu se poate lăuda că a fost anchetat pentru înfruptarea din banii publici ai Agenţiei, dar scos basma curată de către DNA.
Aşa privite lucrurile, dacă Dreţcanu şi Toma vor ajunge pe un post de răspundere prin vreun minister, este bine. La câţi mameluci foşăi prin ministere, bezmeteci de cap şi care ne fericesc cu fel de fel de indicaţii tâmpite din 1990 încoace, să-i mai fericim şi noi pe alţii. Mi s-ar părea echitabil! (Eliza Sofian)