După ce-au constatat acest lucru, cu preşedintele Teculescu în frunte, conducerea CEC au promovat-o pe Zaharia director plin. Probabil că ea era incompetentă numai ca adjunct, nu şi ca director peste toţii adjuncţii.
Odată cocoţată în fruntea instituţiei, sub bagheta lui Zaharia s-au orchestrat o serie de ilegalităţi, despre care s-a scris la timpul oportun. Însă, se pare, plăcerea sa cea mai mare este să stea pe scaunul de şef al comisiei de examinare pentru încadrare. Chiar dacă legea îi interzice,
Zaharia nu vrea să renunţe la această rară, dar, probabil, bănoasă ocupaţie. Că se angajează un jurist, un paznic bun cunoscător al mânuirii pistolului, un şofer sau o altă funcţie mai maşcată prin vreun birou de creditare, Zaharia este şefa comisiei şi pune întrebări celor examinaţi, dând dovadă că Mafalda vieţuieşte printre noi, şi încă cu un rost bine chibzuit.
Modul în care directoarea dirijează examinarea şi câştigătorul concursului i-a adus de fiecare dată câte o reclamaţia la şefii săi din Bucureşti. Şi tot de fiecare dată şefii i-au dat dreptate Gabrielei, eludând sprinţar ilegalităţile comise de aceasta şi vizibile de la o poştă. Mai noi, directoarea s-a rostuit cu o altă reclamaţie, în urma altui concurs. Viorel Drescariu este absolventul Şcolii Militare de Subofiţeri Sibiu, promoţia 1982, având şi calificările de şofer şi agent de pază.
Armata a renunţat la serviciile sale, pentru că aşa au venit ordine de la NATO. Cu Drescariu s-au descurcat uşor. L-au pensionat la vârsta de 44 de ani. Numai că Viorel se simte în putere şi vrea să muncească. Aşa că a tot urmărit vel de fel de posturi scoase la concurs, unde s-a prezentat pentru examinare.
La CEC s-a prezentat în mai multe rânduri. În martie 2004 s-a organizat un concurs pentru postul de însoţitor transport valori. Ştiindu-se calificat în domeniu, Drescariu s-a prezentat cu speranţa că va fi câştigătorul. N-a fost să fie pentru că la concurs a participat şi Paul Buhai, fost coleg de liceu cu directoarea. Buhai a ieşit victorios iar Drescariu a putut constata că nu este îndeajuns calificarea ca să câştigi un concurs de angajare.
Pe 24 iunie 2004 a concurat pentru un post de paznic şi unul de şofer. Preşedintele comisiei de examinare s-a autonumit tot directoarea Zaharia, nepăsându-i că legea îi interzice o asemenea calitate. Ca paznic a reuşit un candidat cu 10 clase, fără permis de armă şi fără a avea ceva în plus faţă de militarul nostru.
Lui Drescariu i s-a suflat să stea ghinişor, că reuşitul C. Drişcu este zugravul care a văruit casa directoarei. Şofer a fost desemnat un fost coleg cu directoarea, Stelian Guluţă. Numai că Drescariu este un om tenace. Pe 28 ianuarie 2005 s-a prezentat la un nou concurs de şofer. Preşedintele comisiei de examinare tot Zaharia. La proba scrisă Drescariu a luat punctajul maxim. Jale mare printre cei din comisie. Nu le ieşise pasienţele.
Deşi nu era prevăzut un interviu, acesta este invocat pe loc. Drescariu răspunde la toate întrebările. Dar este punctat cu 7,75 şi scos pe locul doi. Pe primul loc s-a clasat un şofer cu service auto, unde-şi repară maşina doamna Zaharia. În vârstă de 56 de ani şi cu 7 la proba scrisă, patronul de service autor a fost declarat angajat. Acest afront l-a scos pe Drescariu din sărite. Depune contestaţie.
Preşedintele comisiei de soluţionare a contestaţiei este numită Georgeta Coşuleanu, angajată la CEC în decembrie 2004. Cu alte cuvinte, Coşuleanu şi-a arogat dreptul de-a verifica corectitudinea şefei sale, directoarea Zaharia, în calitatea s-a de preşedintă a comisiei de examinare. Cum era şi normal, subalterna constată că şefa sa a fost extrem de corectă la examinare, contestaţia lui Drescariu fiind respinsă. Aşa a ajuns omul să se adreseze conducerii CEC, noului preşedinte Enache Jiru.
Pun pariu că şi de la acest nivel contestaţia lui Descariu va fi soluţionată în defavoarea acestuia. Corb la corb nu-şi scoate ochii! Aşteptăm ca doamna director să ne lămurească şi pe noi cum de toate examenele de angajare sunt câştigate numai de cunoştinţe ale sale. Că prin supervizarea activităţii sale ca preşedinte al de comisie de examinare, de către o subalternă, noi nu vedem nimic altceva decât o trecere de la ridicol la penibil. (Ioan Rotundu)
N.R. Articolul a apărut în cotidianul Juurnalul de dimineaţă din 13 niunie 2005. În privinţa angajărilor în sistemul bugetar nu s-a schimbat nimic. Dai pile, cunoştinţe şi relaţii, ai bani, reuşeşti la examen.
